Ali a vrut să intervină în Irak
În 1990, Irakul a invadat Kuweitul, iar mii de străini au devenit ostatici. Tensiunea a crescut când ONU i-a cerut lui Saddam Hussein oprirea invaziei, temându-se că Statele Unite ar putea bombarda țara. În acel moment, el a decis să folosească 15 ostatici americani ca scuturi umane și i-a plasat în locații pe care guvernul Statelor Unite le-ar putea bombarda.
Eforturile diplomatice nu au fost suficiente pentru a elibera ostaticii, dar Muhammad Ali a decis să intervină. În mod surprinzător, George H.W. Bush i-a permis boxerului să plece în Irak și să participe la negocieri. Mass-media și diplomații au criticat decizia acestuia. „ Cei care se duc în Irak fac o foarte mare greșeală”, spunea Joseph Wilson, un diplomat american în Bagdad.
Cu toate că se retrăsese încă din 1981, luptându-se cu sindromul Parkinson timp de aproape un deceniu, atunci când a ajuns în Irak încă era considerată o celebritate. În ciuda tensiunii din țară, oamenii au fost bucuroși să-l vadă pe Muhammad Ali.
Ajung în Irak, Ali a încercat să afle cât mai multe lucruri despre țară vizitând școlile și clădirile religioase. „Irakienii îi cereau autografe. Toți voiau să stea și să vorbească cu el. Ali nu a refuzat niciodată pe nimeni”, a spus Vernon Nored, care lucra atunci la ambasada SUA din Irak.
Salvatorul Muhammad Ali
Însă, nu toată lumea din Irak a fost încântată de prezența sa. Saddam Hussein l-a făcut să aștepte zile întregi până a primit medicamentele de care avea nevoie împotriva Parkinsonului, acest lucru având un impact semnificativ asupra sănătății sale. După o săptămână, l-a întâlnit în cele din urmă pe Hussein, dictatorul transmițându-i că nu îi va lăsa pe Ali să se întoarcă în Statele Unite fără ca un număr de cetățeni americani să-l însoțească.
Când avionul lui Muhammad Ali a aterizat pe aeroportul JFK pe 2 decembrie 1990, cei 15 ostatici îl însoțeau. Cu siguranță le-a salvat viața acestora, având în vedere că războiul din Golf avea să înceapă o lună mai târziu.
