O gravură din partea de sus a inscripției îl arată pe regele Nabonidus ținând un sceptru alături de alte patru imagini care includ un șarpe, o floare și o reprezentare a lunii, a declarat comisia într-un comunicat, menționând că aceste simboluri au probabil un sens religios.
Aceste gravuri sunt urmate de aproximativ 26 de rânduri de text cuneiform pe care experții din comisie le descifrează în prezent.
Aceasta este cea mai lungă inscripție cuneiformă găsită vreodată în Arabia Saudită, a arătat comisia.
Inscripția a fost găsită în Al Hait din regiunea Hail din nordul Arabiei Saudite.
Cunoscut sub numele de Fadak în cele mai vechi timpuri, Al Hait deține numeroase situri antice, inclusiv rămășițe de cetăți, artă rupestră și instalații de apă, a precizat comisia.
„[Are] o mare semnificație istorică începând cu primul mileniu [î.Hr.] până la începutul erei islamice.”
Regele Nabonidus
Rămâne de văzut ce informații noi va furniza această inscripție despre regele Nabonidus (domnia 555-539 î.e.n.).
Imperiul babilonian s-a întins de la Golful Persic până la Marea Mediterană și, la începutul domniei lui Nabonidus, a cucerit o parte din ceea ce este acum Arabia Saudită și, în cele din urmă, a ales să locuiască la Tayma, un oraș din ceea ce este acum Arabia Saudită, până în jurul anului 543 Î.Hr.
De ce Nabonidus a ales să trăiască în ceea ce este acum Arabia Saudită pentru o perioadă îndelungată de timp este o chestiune de dezbatere în rândul istoricilor.
Unii experți susțin că răfuielile dintre Nabonidus și preoții și oficialii Babilonului este un motiv probabil.
La sfârșitul domniei lui Nabonid, Imperiul Babilonian a fost atacat de Imperiul Persan, condus de regele Cirus cel Mare.
Babilonul însuși a fost capturat de persani în 539 î.e.n. iar imperiul babilonian s-a prăbușit.
Soarta lui Nabonidus după prăbușire nu este clară.
