Această se aplică multor aspecte ale vieții de zi cu zi, inclusiv obiceiurilor legate de sex și căsătorie.
În continuare prezentăm o serie de fapte surprinzătoare despre viața sexuală și conjugală din lumea antică.
Miere și piper pentru a crește plăcerea
Grecii antici aveau o serie de preparate menite să sporească performanța sexuală. Unul dintre ele a fost menit să provoace o erecție de durată și a implicat ungerea penisului cu un amestec de miere și piper pisat.
Un alt obicei grecesc spunea: „Măcinați cenușa rămasă după ce ați ars coada unui cerb, apoi faceți o pastă din pulbere adăugând vin”.
Prin ungerea penisului cu acest amestec, dorința de a avea relații sexuale ar fi crescut.
Grecii au folosit, de asemenea, o plantă indiană necunoscută despre care se spunea că provoacă erecții puternice după ce frecai cu ea organele genitale.
Unii bărbați greci au susținut că sub influența acestei plante au atins punctul culminant sexual de până la 12 ori, în timp ce unii indieni au susținut că au atins punctul culminant de 70 de ori.
Pentru a anula efectele acestor poțiuni, turnau ulei de măsline pe organele genitale.
Aranjarea unei căsătorii la licitație și importanța virginității
Deși căsătoriile aranjate sunt o practică culturală acceptată pentru unele culturi de astăzi, merită menționat unele dintre modurile în care strămoșii au procedat și cu această practică.
De exemplu, căsătoriile aranjate erau o practică obișnuită în Mesopotamia Antică și unirea lua forma unui contract legal între două familii.
De asemenea, soții nu se întâlneau niciodată înainte de ceremonia de căsătorie.
În Sumer și Babilonia, căsătoria a fost privită pur și simplu ca o modalitate de a asigura procreația, deci ca un garant al continuității și armoniei societății.
Nu avea nicio legătură cu fericirea personală a soților.
Romanii practicau și ei aranjamentele de căsătorie.
În „Istoriile” sale, Herodot a vorbit despre existența piețelor căsătoriei în care femeile tinere erau vândute bărbaților în căutarea unei soții.
Acest lucru se întâmpla o dată pe an în satele Babilonului antic. La aceste „licitații de mirese”, multe tinere care erau eligibile pentru căsătorie erau expuse în fața unui grup de bărbați care căutau o soție.
Fiecare dintre femei era vândută celui care oferea mai mult.
Bărbații bogați se întreceau pentru cea mai frumoasă dintre tinerele femei, iar cele mai urâte erau lăsate oamenilor de rând – care nu puteau licita pentru cele frumoase.
În Israelul antic, de exemplu, femeile trebuiau să fie fecioare înainte de căsătorie.
Pe de altă parte, bărbații nu era de așteptat să fie virgini când deveneau soți. De asemenea, dacă un bărbat își acuza soția că nu este virgină în momentul căsătoriei, ea risca să fie ucisă cu pietre.
