Imaginile neputinței: O mamă îndurerată își caută fiul printre prizonierii de război austrieci care se întorc în țară
Rezultatul a fost adesea că aceste persoane nu s-au întors acasă timp de mulți ani, așteptând până când îi puteau revedea pe cei dragi.
Dintre națiunile aliate, sovieticii au luat milioane de prizonieri de război între 1939-45, dintre care majoritatea erau germani. Au existat, de asemenea, peste 150.000 de prizonieri austrieci.
URSS era cunoscută pentru relele tratamente și îngrijirea precară a prizonierilor de război
Pur și simplu, țara nu era capabilă pentru a se ocupa de o asemenea cantitate de oameni, în condițiile în care se lupta deja să își gestioneze propria populație. Până în 1943, Armata Roșie a capturat un număr mare de soldați inamici, ceea ce a făcut ca rata mortalității în rândul prizonierilor să explodeze.
Lucrurile s-au îmbunătățit oarecum spre sfârșitul războiului. Pe măsură ce sovieticii au început să își folosească prizonierii de război pentru muncă forțată, trebuiau să se asigure că aceștia erau suficient de bine hrăniți pentru a efectua munca.
Când luptele s-au încheiat, URSS nu se grăbea să trimită prizonierii înapoi în țările lor de origine. Cu toate acestea, au fost mai înclinați să îi elibereze pe austriecii aflați în grija lor, decât pe germani. Primul grup, de doar 600 de persoane, a fost trimis acasă la 12 septembrie 1947.
Imaginea de mai sus surprinde acest moment, care, deși a fost vesel pentru unii, nu a fost la fel pentru toți cei care așteptau în Gara de Sud din Viena. Renumitul fotograf Ernst Haas a surprins o serie de fotografii în acea zi, una dintre ele înfățișând un bărbat necunoscut care se bucura nespus de mult că se află acasă.
Pe de altă parte, există și o mamă îndurerată care ține în mână o fotografie a fiului ei, care a fost deținut ca prizonier de război de către sovietici în timpul războiului. Ea speră să vadă dacă vreunul dintre soldații care se întorc în țară l-a văzut sau știe unde se află.
