Un veteran în vârstă de 98 de ani al Rezistenței Franceze povestește despre execuția în masă a prizonierilor germani
Timp de decenii, Edmond Réveil a păstrat un secret sumbru. Cu toate acestea, ajuns la o vârstă înaintată, fostul membru al rezistenței franceze a decis să mărturisească presei despre execuția celor 47 de soldați germani și a unei colaboratoare în 1944.
„Ne-a fost rușine”, a declarat Réveil, care are acum 98 de ani, pentru ziarul francez La Vie Corrézienne. „Știam că nu trebuia să ucidem prizonieri„.
Réveil și-a spus pentru prima dată povestea în 2019. Atunci s-a ridicat pentru a lua cuvântul la o întâlnire a Asociației Naționale a Veteranilor și a dezvăluit ce se întâmplase în urmă cu 75 de ani.
„Trebuia ca evenimentul să fie cunoscut de public”, a declarat Réveil, potrivit The Guardian
În iunie 1944, Réveil era un membru în vârstă de 18 ani al grupului de rezistență FTP (Francs-tireurs et partisans). În acea lună, la scurt timp după Ziua Z, pe 6 iunie, Réveil a luat parte la o revoltă în orașul Tulle, în timpul căreia au fost luați prizonieri între 50 și 60 de soldați germani. Ca represalii, germanii au spânzurat public 99 de civili și i-au trimis pe alții 149 în lagărul de concentrare de la Dachau.
A doua zi, trupele germane au masacrat peste 600 de persoane, inclusiv 247 de copii, în micul sat din apropiere, Oradour-sur-Glane. Între timp, Réveil și cei 30 de colegi ai săi din rezistență s-au trezit cu aproape 50 de prizonieri de război, 47 de germani și o colaboratoare franțuzoaică.
„Dacă un prizonier ar fi avut nevoie la toaletă, trebuia să fie păzit de doi dintre noi”, a explicat Réveil. „Plus că nu planificasem absolut nimic în privința hranei lor”.
Au primit ordin strict să-i ucidă pe toți
Comandantul lor „a plâns ca un copil când a primit ordinul”, a povestit Réveil, potrivit BBC. Conform relatării lui Réveil, comandantul a cerut voluntari pentru a-i ucide pe prizonieri. Réveil a refuzat cererea sa, dar restul au fost de acord să participe la execuție. „Au ezitat să o ucidă pe franțuzoaică și au încheiat prin a trage la sorți pentru a vedea cine va trebui să o facă.”
„A fost o zi teribil de călduroasă. I-am pus să își sape singuri mormintele. Au fost uciși și am turnat var nestins pe ei. Îmi amintesc că mirosea a sânge. Nu am mai vorbit niciodată despre asta, trebuia să rămână secret – era ilegal să împuști prizonieri.”
Réveil s-a înrolat în armata franceză după eliberarea țării și a continuat să lupte în Germania. La sfârșitul războiului s-a angajat ca lucrător feroviar, s-a căsătorit și a devenit tată. În tot acest timp, a păstrat secretul despre ceea ce se petrecuse în iunie 1944.
Execuția la care a asistat Réveil nu a rămas în totalitate secretă de-a lungul anilor
În 1967, o excavare la fața locului a scos la iveală 11 cadavre. Totuși, The New York Times relatează că au fost făcute puține înregistrări ale descoperirii și că exhumarea a fost oprită din motive necunoscute.
În prezent, autoritățile franceze sunt hotărâte să se întoarcă la fața locului și să caute restul celor 47 de persoane care au fost ucise în iunie 1944. Potrivit The Guardian, Oficiul Național al Veteranilor din Franța colaborează cu Comisia Germană a Mormintelor de Război pentru a localiza punctul exact cu ajutorul unui radar de prospectare al solului. Aceștia speră să identifice rămășițele și să le returneze familiilor lor.
Primarul din Meymac, orașul în care Réveil locuiește acum, a declarat pentru BBC că mărturisirea din 2019 a lui Réveil despre execuție pare să fi ridicat o povară în mintea sa.
„De-a lungul anilor a avut multe oportunități de a spune povestea însă nu a făcut-o, cu toate că a fost ultimul martor rămas în viață”, a declarat acesta. „A fost o povară pentru el. Știa că, dacă nu vorbea, nimeni nu ar fi aflat niciodată adevărul despre acel eveniment îngrozitor.”