Cum a distrus Pactul Ribbentrop-Molotov credibilitatea partidelor comuniste europene în URSS
Rusia se vedea într-o situație fără ieșirea, într-o izolare din ce în ce mai mare, în contextul în care planurile de contracarare a expansiunii hitleriste întârzia să apară. În ciuda unor încercări de alianță cu Marea Britanie și Franța, soldate eșecului, URSS s-a văzut nevoită să treacă peste ideologie, mergând către o zonă de realpolitik, absolut necesară. Pactul cu Germania nazistă era o necesitate.
Lipsa de acțiune a diplomației britanice și a celei franceze, ezitarea în a se pronunța față de evoluția politicii lui Hitler pe plan internațional, tărăgănarea ofertelor de alianță primite de la Stalin, au determinat URSS să își regândească politica externă, astfel că în aprilie 1939, Litvinov, ministrul Afacerilor Externe, este înlocuit de Molotov. Stalin schimba aspect tactica: dinspre siguranță colectivă spre alegerea alianței celei mai favorabile. URSS, iritată de atitudinea democrațiilor occidentale, a jucat cartea alianței cu Germania hitleristă. Acordul dintre cele două puteri totalitariste a fost semnat la 23 august și poartă numele miniștrilor de externe ai celor două țări.
Consecințele pentru credibilitatea partidelor comuniste europene au fost dezastruoase
Lupta contra fascismului, în contextul pactului dintre nazism și comunism, devenea o glumă, iar mulți membri din rândurile partidelor comuniste din toată Europa s-au retras. Partidele s-au aflat în imposibilitatea de a formula argumente împotriva acuzațiilor de colaborare cu inamicul, mai ales în condițiile în care expansionismul nazist devenea, oficial, o realitate prin agresiunea împotriva Poloniei, începută la 1 septembrie 1939. La Moscova, liderii sovietici considerau pactul un compromis necesar, subliniind avantajele acestei alianțe neverosimile.
Cele mai de preț pentru sovietice erau clauzele secrete ale tratatului, prin care URSS putea stăpâni asupra Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Finlandei și Basarabiei, cât și asupra unei părți din Polonia. Acestui control teritorial, acestor achiziții de populației, se adăuga și posibilitatea de a pregăti viitoarea luptă contra forței naziste. Cu toate acestea, URSS nu a fost pregătita de ,,Operațiunea Barbarossa” din iunie 1941, explicația oferită partidelor comuniste europene nefiind susținută de realitatea deplorabilă în care se afla Armata Roșie în plin război mondial.
