Evenimentul Istoric > Articole online > România regală > Groaznica moarte a unor eroi români în Primul Război Mondial
Articole online

Groaznica moarte a unor eroi români în Primul Război Mondial

Pe frontul Primului Război Mondial moartea nu era deloc idilică. Imaginile oamenilor care mor, evocate de către combatanţi, sunt, uneori, macabre.

Cu prilejul Zilei Eroilor, pagina de Facebook a Arhivelor Naționale ale României a publicat un pasaj din amintirile generalului Gheorghe Berdan:

„Un caporal amestecat cu pământ şi scos închircit dintr-o groapă de obuze, răcnea într-una între doi brancardieri care-l duceau pe o targă şi abia se depărtase la 50 de metri de tranşee că o ghiulea căzută în mijlocul lor i-a aruncat pe toţi trei, în bucăți, în toate părţile; o mână smulsă din umeri rămăsese agăţată de creanga unui copac, cu degetele îndreptate spre inamic ca şi cum comanda Înainte!..

Era mâna caporalului.

(…) Servanţii unei mitraliere fuseseră încadraţi de 2-3 obuze. Sergentul care dă ordin de schimbare a locului de tragere sare cel dintâi şi fuge ca o săgeată spre noua poziţie.

Un obuz îi retează capul. A mai fugit câţiva paşi, a căzut, s-a zvârcolit şi apoi s-a lipit de ţărână înfrăţindu-se pentru totdeauna cu pământul, sub privirile împietrite ale luptătorilor”. (ANR, SANIC, Fond personal Gheorghe Berdan, dosarul 1, Pe drumul copilăriei mele spre bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz).

Ziua Eroilor

În România, prin Decretul Regal nr. 1693 din 4 mai 1920 s-a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită în fiecare an cu prilejul zilei Înălțării Domnului, țara noastră comemorând în aceeași zi pe eroii români și pe cei străini, îngropați pe teritoriul național.

Această prevedere a fost stabilită ca urmare a Tratatul de la Versailles, prin care țările beligerante s-au obligat la întreținerea mormintelor ostașilor îngropați pe teritoriile statelor respective, precum și a monumentelor comemorative de război dedicate acestora.

În timpul comunismului, prin Decretul nr. 71 din 1948 data a fost schimbată la 9 mai, dar după 1989 s-a revenit la data inițială.

După Primul Război Mondial, România a fost printre primele state, care, urmând exemplul Franței și Statelor Unite ale Americii, a decis să inaugureze un monument al Eroului Necunoscut,  dedicat memoriei tuturor celor care au căzut pe câmpul de luptă.

În semn de cinstire, în anul 1923, s-a decis ca simbolul sacrificiului celor jertfiți pentru reîntregirea patriei, să fie evocat prin înhumarea simbolică a osemintelor unuia dintre ostașii anonimi, morți în luptele din Primul Război Mondial.

Acesta este tatăl meu

Astfel, la 13 mai 1923 au fost deshumate rămășițele pământești a zece ostași neidentificați de pe câmpul de luptă de la Mărășești și depuse în Biserica Adormirea Maicii Domnului din localitate, alegerea sicriului cu osemintele Ostașului Necunoscut fiind făcută de elevul militar Amilcar C. Săndulescu, orfan de război și premiant al Liceului Militar „Dimitrie A. Sturdza” din Craiova, care a ales cel de-al patrulea sicriu spunând „Acesta este tatăl meu”.

După desemnarea Eroului Necunoscut, celelalte nouă sicrie au fost îngropate cu onoruri militare în Cimitirul Eroilor din Mărășești în ziua de 14 mai 1923.

A doua zi, sicriul cu Eroul Necunoscut a fost transportat într-un tren special la București, însoțit de o gradă și cu onoruri militare.

La Gara de Nord, așteptau oficiali ai statului și personalități politice și militare, în frunte cu Regele Ferdinand, iar sicriul a fost depus pe un catafalc drapat cu steagul și însemnele României pentru oficierea serviciului religios și onorurile militare cuvenite.

Ulterior, sicriul a fost transportat la Biserica „Mihai Vodă”, pe un afet de tun însoțit de un lung cortegiu, unde sicriul a rămas încă o zi pentru ca publicul larg să poată onora memoria Eroului Necunoscut.

La 17 mai 1923, în prezența Familiei Regale, a membrilor guvernului, a corpurilor legiuitoare, a diplomaților străini acreditați la București ori trimiși în misiune extraordinară și a unui numeros public, a avut loc ceremonia reînhumării Eroului Necunoscut, în fața Palatului Artelor care găzduia Muzeul Militar, din Parcul Carol I.

Timp de două minute, orice activitate publică a fost întreruptă, în sunetele sirenelor și a clopotelor bisericilor.

Mormântul Ostașului Necunoscut, operă a sculptorului Emil Wilhelm Becker, a devenit ulterior un loc național de pelerinaj și de reculegere în memoria ostașilor căzuți în Primul Război Mondial.

Mormântul Eroului Necunoscut a fost acoperit cu o lespede din piatră, decorată cu motive florale în stilul vechilor lespezi de mormânt domnești, cu un scurt epitaf:

„Aici doarme fericit întru Domnul Ostașul Necunoscut, săvârșit din viață în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihnește pământul României întregite. -1916-1919-“.


După instaurarea comunismului, pentru realizarea Monumentului eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism, Mormântul Ostașului Necunoscut a fost demontat în secret în noaptea de 22/ 23 decembrie 1958 și a fost strămutat la Mausoleul de la Mărășești, fiind readus în București la 26 octombrie 1991 și revenind la locația inițială abia la 25 noiembrie 2006, pe esplanada din fața actualului Memorial al Eroilor Neamului.

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA