Ion Gheorghe, zis Brânzoi, negru la față de fum, zicea el, și Neacșu Neacșu, soldat pușcaș, țigan de meserie fierar, se tăiau în priviri, azvârlindu-și, din când în când cuvinte ca bombele de obuzier.
- Hapăi ce, dacă te-ai făcut bucătar acum trebe să faci mezerie la alde contingentul tău? Bine ți-a zis cin-ți-a-zis, don Major Brânzoi, că prea faci miliție la cataramă când prinzi omul la corvoada cazanelor. Ptiu!
- Soldat Neacșu, am să te scot la raportul domnului căpitan că mă faci brânzoi!
- Du-te și la împăratul Rusiei că eu tot Brânzoi îți zic.
- Țiganul tot țigan.
- Io-te bă boeru!
Regimentul s-ar fi prăpădit de râs din pricina cerții celor doi dacă nu ar fi venit comandantul să-l trimită pe Brânzoi la bucătărie, că, la orele 5 dimineața, Alteța Sa Regală Principele Carol, viitorul Rege Carol al II-lea, venea să ciocnească oul roșu cu soldații, camarazii lui de arme.
Sosi principele Carol.
Ca din nori apăru un bucătar ferchezuit, îmbrăcat la mare ținută cu șorțul alb prins în piept, înarmat cu o tavă mare cu ouă roșii.
Era Brânzoi, cel mai prima bucătar de regiment, cum îi plăcea să se laude.
Principele Carol se apropie de șirurile de soldați urmat de Brânzoi, fudul de nu-i mai încăpea inima în piele.
Moștenitorul Coroanei se apropie de un sergent ce strângea oul în mîna gata să-l crape.
- Cristos a Înviat, flăcăule!
- Adevărat a Înviat, Alteță!
Alteță ciocnește-l și pe dincolo
Neacșu Neacșu aștepta ca Principele să-i ciocnească și lui oul, dar și ca Brânzoi să plesnească de necaz.
- Cristos a Înviat, ostașule!
- Adevărat a Înviat, Alteță!
Oul lui Neacșu crăpă. Trebuia să facă ceva ca să crape Brânzoi de necaz. Întinse oul și cu partea cealaltă.
- Haoleu, pupa-ți-aș tălpili. Alteță ciocnește-l și pe dincolo să moară Brânzoi de necaz cu neamul lui cu tot.
Principele Carol izbucni în râs.
- Bine flăcăule!
Cioc.
- Așa trăite-ar Dumnezeu cu familia, așa, Bogdaproste!
- Dar ce ai cu Brânzoi?
- Hapăi să vedeți Alteță Regală. E din județ cu mine, dar când mă prinde la corvoada cazanelor face o miliție mai abitir ca majurii.
Și acum o să-l fac să moară de necaz când i-oi spune că Alteța Voastră mi-ați ciocnit oul de două ori.
Sursa: Lt. Paul Epureanu, Clipe Regale. La un Sft. Paști în anul 1917
