Evenimentul Istoric > Articole online > Istoria universală > Genialul Peppino forțează Gazzetta dello Sport să-l aprecieze ca pe nimeni altul până atunci
Articole online

Genialul Peppino forțează Gazzetta dello Sport să-l aprecieze ca pe nimeni altul până atunci

Peppino sau Il Balilla a fost poreclit în 1927 de coechipierul său mai vârstnic Leopoldo Conti, care-l considera prea tânăr la 17 ani pentru a face parte din echipa de seniori, fiind chiar surprins de alegerea antrenorului Arpad Weisz de a-l trimite în primul unsprezece pe teren în locul său.

„Acum luăm jucători şi de la grădiniţă!”, avea să exclame Conti sarcastic decizia antrenorului.

La debutul său în tricoul lui Internazionale Milano, în 12 septembrie 1927, a reuşit o dublă în victoria 6-2 cu Milanese Unione Sportiva, lăsându-l fără cuvinte pe Leopoldo Conti.

O zi mai târziu, Gazzetta dello Sport îl caracteriza pe tânărul fotbalist drept „inteligent, proaspăt, rapid”, aprecieri neobişnuite pentru acea perioadă, potrivit http://www.giuseppemeazza.it/.

De la puștiul desculț la sponsori proprii

Giuseppe Meazza s-a născut la Porta Vittoria, Milano, la 23 august 1910, conform.

La şapte ani avea să-şi piardă tatăl, angrenat în luptele de pe frontul Primul Război Mondial. A fost crescut de mama sa, pe care o ajuta să vândă fructe la piaţă.

Mama sa era nevoită să-i ascundă încălţările ca să nu mai joace fotbal considerând că pierde timpul, astfel că Giuseppe Meazza juca desculţ. La 12 ani a început să joace pentru o mică echipă – Gloria F.C., iar prima pereche de ghete de fotbal avea să o primească de la un suporter al formaţiei. Peste ani, devenea primul jucător profesionist de fotbal cu sponsori proprii.

Respins de diavol

Împătimit al „diavolului milanez” a sperat că se va putea alătura echipei, însă, la 13 ani, a fost respins, clubul „rossonero” considerându-l prea firav.

A fost zărit, întâmplător, jucând fotbal pe stradă de un scouter al rivalei – Internazionale Milano.

A fost şansa lui care avea să-i deschidă porţile carierei.

A beneficiat de o atenţie sporită, cu un regim alimentar specific pentru a lua în greutate.

A fost trimis să joace, iniţial, fundaş, însă calităţile sale l-au făcut remarcat ca un veritabil om de atac, ceea ce l-a determinat pe antrenor să îl aşeze în avanposturi în teren.

A jucat atacant, vârf împins, iar ulterior mijlocaş.

Înainte de organizarea campionatului italian sub forma Serie A, a reuşit 38 de goluri în 29 de partide pentru campionatul italian.

Serie A

Recordul său, cele mai multe goluri înscrise în primul sezon în prima ligă italiană organizată în formatul Serie A, respectiv 31 de reuşite (1929-1930), este nedepăşit până în prezent.

Anterior, campionatul italian era organizat în două ligi – Nord şi Centru-Sud cu sistem playoff, în care Giuseppe Meazza a reuşit 38 de goluri în 29 de meciuri la vârsta de 18 ani.

A reuşit să marcheze cinci goluri pe meci, de două ori într-un sezon, la 6 ianuarie 1929 în partida Inter – Pistoiese, încheiată cu scorul 9-1, şi la 17 martie 1929 în partida Inter – Verona decisă cu scorul 9-0.

În primul meci jucat împotriva echipei AS Roma, la Milano, Internazionale a câştigat cu 6-0,

Peppino Meazza reuşind patru goluri, din care trei au fost marcate în decurs de trei minute.

Primul campionat obţinut de Inter, în 1930, a fost din postura de contracandidată, având de înfruntat echipe mult mai bine cotate pentru câştigarea trofeului precum Bologna, Torino, Juventus şi Genoa.

Forma incredibilă a lui Meazza, devenind şi cel mai bun marcator al sezonului, avea să aducă primul titlu pentru Internazionale, urmând apoi cele din 1938 şi 1940.

A fost, de asemenea, cel mai bun marcator în anii 1936 şi 1938 în Serie A, dar şi cel mai bun marcator al Mitropa Cup în ediţiile 1930, 1933 şi 1936.

AC Milan

O accidentare l-a ţinut departe de gazon în sezonul 1938/1939, pentru ca, după ce-şi dedicase mare parte a carierei pentru „nerazzuri”, să semneze cu marea rivală – AC Milan, la 28 noiembrie 1940.

În aproape un secol de rivalitate, Meazza a fost cel care a fost foarte aproape să reducă prăpastia dintre cele două cluburi şi să construiască o punte pentru estomparea rivalităţii acerbe.

Pe 9 februarie 1941, juca, încărcat de emoţie, în derby-ul oraşului Milano, împotriva fostei sale echipe care-l formase ca jucător, reuşind golul egalizator, de 2-2, care avea să închidă tabela.

Juventus

A îmbrăcat tricoul „rossonero” până în 1942, pentru ca la 18 octombrie să semneze cu Juventus, debutul desfăşurându-se chiar împotriva rivalei oraşului, Torino.

A reuşit zece goluri pentru Bătrâna Doamnă.

Ultima parte a carierei a disputat-o în tricoul echipei Varese (1943-1944) pentru care a reuşit şapte goluri în 20 de partide, şi pentru o scurtă perioadă de timp a îmbrăcat tricoul echipei Atalanta Bergamo, în sezonul 1945-1946, fiind o perioadă şi antrenor.

Două Cupe Mondiale

A îmbrăcat de 53 de ori tricoul Squadrei Azzura, pentru care a marcat de 33 de ori, şi numai în şase meciuri a cunoscut gustul amar al înfrângerii. La debutul său, în 9 februarie 1930, la Roma, împotriva Elveţiei, înscria o dublă (în minutele 37 şi 39), contribuind la victoria Italiei cu 4-2.

A adus pentru naţionala ţării sale două Cupe Mondiale (1934 şi 1938) şi se numără alături de Giovanni Ferrari, Guido Masetti şi Eraldo Monzeglio printre primii jucători care au câştigat două astfel de trofee consecutive.

În ultimul său meci în tricoul albastru, la 20 iulie 1939, purtând banderola de căpitan, la nouă ani distanţă peste timp de la debutul pentru echipa naţională, învingea Finlanda, la Helsinki, pe Olympiastadion, cu scorul de 3-2.

După retragere

După ce s-a retras din activitatea competiţională, a îmbrăţişat cariera de jurnalist şi a fost o scurtă perioadă antrenor, coordonând echipa Pro Patria, în câteva partide echipa care l-a consacrat Inter, dar şi echipa naţională a Italiei în perioada 1952-1953.

Giuseppe Meazza a fost primul antrenor italian care a condus o echipă străină de fotbal, fiind vorba de Beşiktaş Istanbul, timp de cinci luni începând din ianuarie 1949.

Însă, activitatea căreia s-a dedicat cel mai mult a fost de a-i învăţa pe copii fotbal, s-a ocupat de activitatea loturilor de tineret, fiind cel care l-a descoperit pe starul lui Internazionale, Sandro Mazzola.

S-a stins la 21 august 1979, cu doar două zile înainte de a împlini 69 de ani, în urma unei afecţiuni la pancreas.

În amintirea sa, la 3 martie 1980, arena din Milano, gazdă a celor două echipe ale oraşului, a fost denumită Stadio Giuseppe Meazza.

A fost inclus postum, în 2011, în Italian Football Hall of Fame.

 

Sursa: Agerpres

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA