Individul se făcea vinovat că primind o cantitate de 7000 kg. pește sărat pentru a fi dat funcționarilor a transportat numai 2000 kg, iar restul l-a vândut la preț de speculă, cu mult peste 3.000 lei kg, lui Dumitru Spânu, comerciant din Bucureștii Noi, care mai fusese prins o dată negustorind pește luat de pe bursa neagră.
Marcu Pipirigeanu, de profesie funcționar bancar, pe vremuri fundaș la echipa de fotbal Juventus, fusese recomandat să se ocupe de aprovizionarea funcționarului Ministerului Industriei și Comerțului.
A primit chiar și o delegație în acest sens, pe care n-a folosit-o la început încât conducerea Economatului a fost nevoită să-l caute cu organele Poliției Capitalei pe la jumătatea lui noiembrie 1945.
Chemat la minister ca să dea socoteală, Pipirigeanu a afirmat că n-a putut activa din cauza organelor P.A.R.I.D care nu onorau tranșele de pește neridicate și a cerut să i se reînoiască formele cu care fusese învestit.
Cu noile acte și intervenții, Marcu Pipirigeanu, împreună cu complicii săi, pleacă la Tulcea, de unde aduce 7.000 kg de pește.
Marfa sosise dimineața, fapt adus la cunoștința Economatului, care a trimis un delegat să asiste la ridicare.
Delegatul Economatului, Gheorghe Godea, șef magazioner, pleacă la Gara Obor, cu Marcu Pipirigeanu, și începe să facă formele pentru ridicare.
Pe la 13.30, Pipirigeanu îi spune magazionerului să plece acasă fiindcă rămâne el ca să termine formele și să ducă peștele la minister a doua zi de dimineață.
De bună credință, Godea pleacă, iar Pipirigeanu, rămas singur pe poziție, încarcă după amiază, pe la orele 18, numai zece lăzi de marfă, adică 2.000 kg, le duce la minister, unde le dă în paza soldaților din gardă, iar restul de cinci tone îl încarcă în alte camioane care iau drumul Bucureștilor Noi.
În ziua următoare, 8 februarie, Marcu Pipirigeanu se prezintă la Economatul ministerului cu o factură de 2.000 kg emisă de organele din Tulcea al PARID și cere să i se achite costul transportului și cheltuielile de întreținere.
Întrebat de ce i s-au livrat numai 2.000 kg, fostul fundaș a pretins că vina este a organelor PARID, care n-au vrut să onoreze întreaga aprobare.
Încă de la Tulcea, individul aranjase să i se facă mai multe facturi, deși marfa era încărcată în același vagon.
Din actele de la dosar reieșea că prețul oficial al peștelui sărat, la data săvârșirii infracțiunii de sabotaj, era de 1.524 lei pentru albitura netăiată și de 1.456 lei kg pentru babușca netăiată.
Marcu Pipirigeanu îi vânduse peștele lui Dumitru Spânu cu 3.500 kg, realizând un beneficiu interesant.
Sursa: Gazeta Municipală din 24 martie 1946
