14 decembrie 1942. Feldmareşalul Erich von Manstein: ,,Măsuri cu forța și imixtiunile în treburile trupei aliate nu trebuie să aibă loc”
Printr-o postare pe pagina personală de Facebook, distinsul istoric Alesandru Duțu expune situația dificilă în care se afla Armata Română în timpul campaniei din URSS, pe Frontul de Est. Redăm mai jos notele istoricului militar.
În încercarea de a salva ,,frăţia de arme” germano-română, feldmareşalul Erich von Manstein, comandantul Grupului de armate ,,Don”, ordonă:
,,Către domnii comandanţi de armate, corpuri de armată şi divizii. Conducătorul Statului Român, mareşalul Antonescu, mi-a adresat o scrisoare, în care în forma cea mai aspră – protestează împotriva abuzurilor unor comandamente, unităţi şi soldaţi germani, faţă de autorităţile, respectiv soldaţii români, precum şi contra jignirilor aduse la cunoştinţă de autorităţile militare române. Voi ruga să mi se dea datele privitoare la aceste chestiuni, voi dispune să fie trimise autorităţilor germane pentru a-şi arăta punctul lor de vedere, iar apoi voi lua măsurile necesare. Am arătat încă din ordinul meu la nr. 110/42 strict secret din 3 XII.1942 că acum principalul lucru este de a întări frăţia de arme.
În mod complementar ordon în această privinţă:
1. Se înţelege de la sine că trupele Armatei Regale române aliate vor beneficia de acelaşi ajutor şi de aceeaşi grijă în toate domeniile ca şi trupele germane, în măsura, în care aprovizionarea se face prin intermediul german.
2. Ca întotdeauna până acum, rămâne ca punct de onoare al trupelor germane de a rezolva misiunile grele de luptă. La angajarea MU române se va ţine seamă de armamentul şi de instrucţia lor în parte mai slabe.
3. În situaţii critice, când unităţile germane şi române se amestecă, fiecare ofiţer şi soldat viteaz – fie el german sau român – are dreptul şi datoria de a se îngriji prin toate mijloacele ca să se menţină, respectiv, să se restabilească situaţia. Mai mult însă, măsuri cu forța și imixtiunile în treburile trupei aliate nu trebuie să aibă loc. Onoarea militară a unora este tot atât de înaltă și tot atât de inviolabilă ca și a altuia. Cine păcătuiește împotriva acestei axiome va fi fără milă tras la răspundere.
4. Datoria tuturor autorităților germane și române este de a îngriji prin toate mijloacele ca ideea frăției de arme să fie ridicată. Luptă, împreună, suportăm împreuună aceleași greutăți și asprimi ale ierni rusești, aducem aceleași jertfe glorioase. Acest ordin se va distruge, îndată ce s-a luat la cunoştinţă de el”.
Descurajarea de pe front
Armata 3 cere generalului Constantin Sănătescu să organizeze imediat, din resturile Diviziei 15 infanterie, câte o companie de fiecare regiment, să o înarmeze şi echipeze pentru iarnă şi să o transporte pe frontul Diviziei 7 infanterie, cel mai târziu până la 19 decembrie.
,,Slabă nădejde – consemnează comandantul Corpului 4 armată – la aceste companii, alcătuite din oameni ce nu s-au dezmeticit încă de cele suferite, care nu s-au întremat nici fiziceşte, nici moraliceşte; vor fi elemente de panică, ce vor contamina şi pe ceilalţi. Nu se procedează cu oameni sleiţi în luptă în felul acesta; trebuie retraşi mai înapoi, odihniţi, curăţaţi, echipaţi, apoi – o instrucţie solidă de câteva săptămâni şi numai după asta pot deveni buni luptători”.
Apoi, Constantin Sănătescu îşi exprimă, în Jurnal, dezacordul faţă ce ceeace se petrecea în ţară: ,,Îmi arunc ochii pe o serie de ziare, pentru a-mi da seama de viaţa din Bucureşti pe timpul tragediei ce se juca pe Don. Constat o inconştienţă generală. De unde Bucureştiul ar fi trebuit să fie învelit în zăbranic negru, căci cei mai buni fii ai patriei erau nimiciţi, văd numeroase teatre pline, restaurante cu orchestre vesele, cinematografe cu coadă cum n-a fost nici în timpurile normale de linişte. Ce mă mir de popor, care trăieşte străin de evenimentele în curs, când în acelaşi ziar citesc că mareşalul şi vicepreşedintele guvernului în ziua de 21 noiembrie au fost ocupaţi cu vizita la expoziţia de horticultură din Parcul Carol?”.
Condamnă şi pe cei care încercau şi reuşeau să evite trimiterea pe front, la trupe: ,,Sunt mulţi ofiţeri care, în decurs de doi ani, de când a început războiul, nu au dat cu nasul pe front; au reuşit să-şi facă o lege specială, prin care în urma unui stagiu de trei luni la orice formaţiune sau comandament, departe în spatele frontului, să li se considere că şi-au făcut datoria. Aceştia fac războiul condiţionat, cu termen, întocmai cum ai face o cură de băi, prescrisă de medic. Noi numim aceste specimene plezirişti, vilegiaturişti sau sezonişti şi-i tratăm cu tot dispreţul, când se abat câte unul şi pe la noi.
La vest de Stalingrad, blindatele germane ocupă Samkin şi se îndreaptă spre Jutov 2, în timp ce diviziile 5 şi 8 cavalerie române încercuiesc din trei părţi localitatea Dorganov şi ocupă Baldakin.
Un ofiţer rus, capturat la Darganov, declară: ,,Soldatul dumneavoastră se descurajează repede. Orice contrarietate, orice situaţie dificilă, ca de exemplu o hrană proastă, intemperiile naturii, o oboseală mai mare, un bombardament puternic de artilerie sau de brandturi, un atac cu care, apariţia inamicului pe flancuri sau pe comunicaţii etc. etc., îl descurajează şi îi răpeşte posibilităţile sale de luptă. Acest lucru este cunoscut de oamenii noştri care îl exploateză”.
Cele afirmate de ofiţerul rus, aprecia generalul Radu Korne ,,sunt juste şi vinovat nu este atât soldatul, cât ofiţerul care în bună parte nu este convins de măreţia ceasului de faţă şi nici de rostul adânc al sacrificiilor noastre de astăzi. Vinovat este în special ofiţerul de rezervă, produs în mare parte al scăderilor trecutului şi care nu poate avea nici pregătirea şi nici autoritatea morală necesară în faţa soldatului (bineînţeles că sunt şi excepţii fericite, dar nu prea multe”).
În Kuban, Batalionul 10/16 vânători de munte semnalează: ,,Sunt ofițeri de rezervă care sub diferite forme s-au sustras de la datorie, obținând scutiri, deși nu au fost pe front, în timp ce alții pleacă a 2-a oară și a 3-a oară, deși au fost răniți și au o situație materială insuficientă”.
