Fotografii rare din timpul revoltei de la Varșovia din 1944. A dorit Stalin ca rezistența poloneză să fie zdrobită?
Revolta a început la 1 august 1944, ca parte a Operațiunii Tempest, lansată la nivel național, în timpul ofensivei sovietice Lublin-Brest.
Principalele obiective poloneze erau de a-i alunga pe germani din Varșovia, ajutându-i în același timp pe Aliați să învingă Germania. Un alt obiectiv politic al Statului clandestin polonez era eliberarea capitalei Poloniei și afirmarea suveranității poloneze înainte ca, Comitetul polonez de eliberare națională, susținut de sovietici, să preia controlul.
Alte cauze imediate au inclus amenințarea cu racolarea în masă de către germani a polonezilor apți de muncă în vederea „evacuării”, apelurile la revoltă lansate de Serviciul polonez al Radio Moscova și dorința emoțională a polonezilor de a face dreptate și de a se răzbuna pe inamic după cinci ani de ocupație germană.
Inițial, polonezii au preluat controlul asupra celei mai mari părți centrale a Varșoviei, dar sovieticii au ignorat încercările polonezilor de a lua legătura prin radio cu ei și nu au avansat dincolo de limitele orașului.
Luptele intense de stradă între germani și polonezi au continuat
Până la 14 septembrie, malul estic al râului Vistula, opus pozițiilor de rezistență poloneze, a fost ocupat de trupele poloneze care luptau sub comanda sovietică; 1.200 de oameni au reușit să treacă râul, dar nu au fost ajutați de Armata Roșie.
Acest lucru, precum și lipsa sprijinului aerian de la baza aeriană sovietică aflată la cinci minute de zbor distanță, au dus la acuzații potrivit cărora Iosif Stalin și-a oprit tactic forțele pentru a lăsa operațiunea să eșueze și a permite ca rezistența poloneză să fie zdrobită.
Arthur Koestler a calificat atitudinea sovietică drept „una dintre cele mai mari infamii ale acestui război”.
Pe de altă parte, David Glantz a susținut că revolta a început prea devreme și că Armata Roșie nu ar fi putut, în mod realist, să o ajute, indiferent de intențiile sovietice.
Winston Churchill i-a implorat pe Stalin și pe Franklin D. Roosevelt să îi ajute pe aliații polonezi ai Marii Britanii, fără niciun rezultat. Apoi, fără autorizație aeriană sovietică, Churchill a trimis peste 200 de parașutări de provizii la joasă înălțime de către Royal Air Force, South African Air Force și Forțele Aeriene Poloneze sub Înaltul Comandament Britanic, într-o operațiune cunoscută sub numele de „Warsaw Airlift”.
Mai târziu, după ce a obținut autorizația aeriană sovietică, Forțele Aeriene ale Armatei SUA au trimis un singur transport aerian în masă de nivel înalt în cadrul Operațiunii Frantic, deși 80% din aceste provizii au aterizat pe teritoriul controlat de Germania.
Deși nu se cunoaște numărul exact al victimelor, se estimează că aproximativ 16.000 de membri ai rezistenței poloneze au fost uciși și aproximativ 6.000 grav răniți. În plus, între 150.000 și 200.000 de civili polonezi au murit, majoritatea în urma execuțiilor în masă.
Evreii care erau adăpostiți de polonezi au fost expuși de evacuările germane din casă în casă și de evacuările în masă ale unor cartiere întregi. Pierderile germane s-au ridicat la un total de peste 2.000 până la 17.000 de soldați uciși și dispăruți.
În timpul luptelor urbane, aproximativ 25% din clădirile din Varșovia au fost distruse. După capitularea forțelor poloneze, trupele germane au nivelat sistematic încă 35% din oraș, bloc cu bloc.
Împreună cu pagubele anterioare suferite în timpul invaziei Poloniei din 1939 și a revoltei ghetoului din Varșovia din 1943, peste 85% din oraș a fost distrus până în ianuarie 1945, când cursul evenimentelor de pe Frontul de Est i-a forțat pe germani să abandoneze orașul.
