Campania de intimidare, opera Mossad-ului?
Potrivit cotidianului elvețian de limbă germană Neue Zürcher Zeitung (NZZ) Mossad-ul este suspectat că ar fi în spatele atacurilor cu bombă și a campaniei de amenințări împotriva unor companii germane și elvețiene în anii 1980. Aceste companii au devenit ținta agenților statului evreu pentru că ajutau Republica Islamică Pakistan în programul său nuclear.
„Suspiciunea că Mossad-ul ar putea fi în spatele atacurilor și amenințărilor a apărut curând. Pentru Israel, perspectiva ca Pakistanul să devină primul stat islamic înarmat cu bombe atomice a reprezentat o amenințare existențială”, scrie ziarul elvețian adăugând că Pakistanul și Republica Islamică Iran au lucrat împreună în anii 1980 la obținerea tehnologiei necesare dezvoltării armelor nucleare. Munca intensă a companiilor din Germania și Elveția pentru a sprijini programul nuclear al Iranului „a fost relativ bine documentată”, scriu jurnaliștii elvețieni.
Cu toate acestea, „documente noi, necunoscute anterior, descoperite în arhivele din Berna și Washington, contureazxă și mai mult această imagine”.
În acest sens, NZZ îl citează pe istoricul elvețian Adrian Hänni, care susține că Mossad-ul a fost probabil implicat în atacurile cu bombă asupra companiilor elvețiene și germane, adăugând, totuși, că nu există nicio probă clară care să demonstreze că Mossad-ul a stat în spatele acestor atacuri.
Mai mult, o așa-zisă Organizație pentru Neproliferarea Armelor Nucleare din Asia de Sud, o entitate necunoscută anterior, a revendicat la momentul respectiv exploziile din Elveția și Germania.
NZZ vorbește și despre rolul jucat de defunctul om de știință pakistanez Abdul Qadeer Khan, părintele programului nuclear al Pakistanului. Acesta a străbătut Europa în anii 1980 pentru a obține tehnologie și informații de la instituțiile și companiile occidentale pentru dezvoltarea armelor nucleare. Potrivit informațiilor NZZ, Khan s-ar fi întâlnit într-un hotel din Zurich cu o delegație a Organizației Iranului pentru Energie Atomică în 1987. Delegația iraniană era condusă de inginerul Masud Naraghi, șeful Comisiei iraniene pentru energie nucleară.
Mai mult, Naraghi, care și-a obținut doctoratul în SUA, și doi ingineri germani, Gotthard Lerch și Heinz Mebus, s-au întâlnit cu grupul lui Khan în Elveția. Alte întâlniri au avut loc în Dubai și în Emiratele Arabe Unite.
Americanii au cerut autorităților germane să oprească tranzacțiile. Fără succes
Având în vedere eforturile Pakistanului de a demara un program nuclear, americanii au încercat, fără succes, să determine guvernele german și elvețian să oprească companiile din țările lor care ajutau Pakistanul.
„La câteva luni după intervenția fără succes a Departamentului de Stat american la Bonn [pe atunci capitala Germaniei de Vest] și Berna, autori necunoscuți au efectuat atacuri cu explozibil asupra a trei dintre aceste companii și a angajaților lor : la 20 februarie 1981, asupra casei unui angajat de frunte al Cora Engineering Chur; la 18 mai 1981 asupra fabricii companiei Wälischmiller din Markdorf; și în cele din urmă, pe 6 noiembrie 1981, asupra biroului de inginerie al lui Heinz Mebus din Erlangen. Cele trei atacuri au provocat doar pagube materiale, numai câinele lui Mebus a fost ucis.”
Ziarul notează că „Atacurile cu explozibil au fost însoțite de mai multe amenințări telefonice la adresa altor companii. Oameni care păreau străini și care vorbeau în engleză sau în germană avertizau conducerile companiilor respective că vor plăti dacă lucrează în continuare pentru pakistanezi. Uneori, apelantul ordona ca amenințările sale să fie înregistrate. „Un atac similar celui pe care l-am efectuat împotriva companiei Wälischmiller s-ar putea să vă vizeze și pe voi” – au fost informați Diegfried Schertlet, patronul biroului Leybold-Heraeus și directorul său de vânzări, Tinner. Cei doi au fost apelați de mai multe ori pe telefoanele lor personale. Schertler a informat Poliția Federală Elvețienă că a fost contactat de asemenea de serviciile secrete israeliene l-au contactat. Acest lucru reiese din dosarele de anchetă, pe care NZZ le-a putut consulta pentru prima dată.
Schertler a spus că un angajat al ambasadei Israelului în Germania, care se numea David, l-a contactat și l-a îndemnat să oprească „aceste afaceri”.
Companiile elvețiene și germane au obținut profituri semnificative din afacerile lor cu rețeaua de arme nucleare Khan. NZZ susține că „Mulți dintre acești furnizori, în principal din Germania și Elveția, au intrat în curând în afaceri de milioane cu Pakistanul: Leybold-Heraeus, Wälischmiller, Cora Engineering Chur, Vakuum-Apparate-Technik sau Buchs, pentru a numi doar câteva pentru a enumera numai câteva dintre acestea.
Firmele respective au beneficiat de un avantaj important: autoritățile germane și elvețiene au interpretat foarte generos prevederile cu privire la dubla utilizare a componentelor livrate pakistanezilor. De exemplu, supapele de vid de înaltă precizie, sunt utilizate în principal în scopuri civile.
NZZ notează că recent Arhiva Securității Naționale din Washington a publicat corespondență diplomatică a Departamentului de Stat al SUA de la Bonn și Berna în 1980.
„Acest lucru arată cum SUA au resimțit gestionarea ocazională de către cele două țări a livrărilor delicate către Pakistan. Într-o notă a unui angajat, comportamentul Bernei a fost descris ca o „abordare fără mâini”. Autoritățile locale au fost, în consecință, acuzate că închid ochii. În documentele publicate acum, și care anterior erau clasificate ca secrete, acele companii sunt acuzate de americani că sprijină programul de arme nucleare al Pakistanului cu livrările lor. Lista includea aproximativ o jumătate de duzină de companii atât în Germania, cât și și Elveția, notează Jerusalem Post.
