„Fără femei, nu va exista o victorie rapidă”, avea să declare în 1915 viitorul premier britanic, David Lloyd George
După izbucnirea Primului Război Mondial, majoriatea bărbaţilor s-au înrolat în armată, iar soţiile lor i-au înlocuit în posturile pe care ei le ocupau înainte în fabrici. În acea perioadă, guvernul britanic lansase concepte ca ,,Serviciul Naţional” sau ,,Armata de Uscat a Femeilor”, cu scopul de a încuraja femeile să se alăture forţei de muncă.
Începând din 1915, industriile, reconvertite în unele pentru apărare, se întorc şi ele spre femei, întâi în Europa, apoi în SUA, care intră în război abia în 1917. Supranumite „munitionettes” în Franţa, cele care lucrau în uzinele de armament ”devin simbolul intrării femeilor într-un sector masculin”. La începutul lui 1918, în jur de 400.000 de femei munceau în uzinele de război franceze.
Cunoscute drept „Fetele canar”, femeile au ajuns să aibă pigmentul pielii galben din cauza substantelor toxice cu care intrau în contact. Spre exemplu, aproape toate bombele cu Trinitrotoluen, cunoscut drept TNT, în perioada Primului Război Mondial au fost produse de către „fetele canar”.
Plătite mai puţin de jumătate decât erau plătiţi bărbaţii pentru aceeaşi muncă depusă
Noile angajate primeau un salariu, care, în medie, ajungea să fie echivalentul a numai jumătate din sumele cu care fuseseră recompensaţi bărbaţii care munceau în uzine, cu toate că ele au realizat peste 80% din armamentul folosit de către englezi. Acestea lucrau cu materiale explozive şi detonatoare, şi erau responsabile pentru o mare varietate de sarcini, fiind expuse la condiţii de muncă oribile.
Toate femeile trebuiau să poarte o etichetă de identificare, pentru ca trupurile lor să poate fi recunoscute în caz de incendiu. La angajare erau obligate să semneze Official Secret Act, prin care se angajau că nu vor vorbi despre munca lor înafara fabricii şi că nu vor purta ace de păr sau chibrituri, lucruri care ar fi putut declanşa un incendiu.
Lucrul cu TNT era otrăvitor, şi a colorat părul şi pielea femeilor în galben. Cu alte ocazii, alte substanţe toxice folosite în procesul fabricaţiei de muniţie le transforma părul în vrede sau cauza căderea sa. Se estimează că, în fiecare săptămână, în uzinele producătoare de armament mureau, în medie, câte două femei.
În perioada Primului Război Mondial, în Regatul Unit, s-au înregistrat numeroase cazuri de copii care s-au născut având pielea de culoarea galbenă, datorită faptului că mamele lor fuseseră angajate în fabricile de muniţie. Iniţial, medicii susţinuseră că aspectul neobişnuit al pielii copiilor va dispărea în timp, însă acest lucru nu s-a întâmplat în niciunul dintre cazuri.
După război, multe dintre femei au rămas fără loc de muncă. În 1919, aproape 600, 000 de femei din Marea Britanie erau iar casnice. Implicarea lor în război a fost răsplătită prin acordarea votului şi alte beneficii sociale, care nu erau luate în calcul înainte de începutul primei conflagrații mondiale.
