În scrisoare, el a condamnat excesele epurărilor lui Stalin și acțiunile serviciilor de securitate ale statului sovietic, precizând:
„Mă alătur lui Troțki și Internaționalei a patra”.
Totodată, Reiss a returnat, de la Paris, Comitetului Central al PCUS medalia Ordinului Steagul Roșu, precizând că să poarte medalia simultan cu spânzurarea celor mai buni reprezentanți ai muncitorilor ruși era sub demnitatea sa.
Deși promitea că nu va divulga niciun secret, Stalin nu l-a iertat.
Trupul lui Reiss a fost găsit ciuruit de gloanțe într-o pădure.
Două femei l-au atras în cursă: Renate Steiner (foto) și Gertrude Schildbach.
Luni de zile, Renate a lucrat ca să-i câștige prietenia, apoi dragostea.
„Iubită ca o femeie și tandră ca un copil”, îi scria nefericitul spion, care nu bănuia că destinara era unealta călăului său.
Tot în acea perioadă, în cele mai abjecte cârciumi din Londra se îmbăta în fiecare noapte blonda Suzy, celebra femeie-călău din Odessa.
În închisorile bolșevice, Suzy a ucis cu mâna ei peste 2000 de „contrarevoluționari”.
Izgonită de bolșevici, alcoolică și hărțuită de creditori, Suzy a colindat toate capitalele europene, stabilindu-se în cele din urmă în Londra, unde aștepta ca, de la o zi la alta, un rus, care o va recunoaște, să o ucidă.
În cruzimea lor slavă, aceștia au înțeles însă că cea mai mare pedeapsă pentru Suzy era să rămână în viață.
În timpul războiul civil din Spania, „femeile morții” erau mai peste tot.
Concepcion Laus trăda, din Barcelona, sosirea vaselor cu alimente și arme ce se îndreptau spre porturile republicanilor.
A fost suspectată din cauza cheluielilor exagerate, arestată și executată.
Elvira Miralles y Sandino, o frumusețe catalană, convingea pe tinerii ofițeri din armata lui Franco să treacă în tabăra adversă.
Într-o dimineață a dat peste un ofițer care nu s-a lăsat sedus și a dat-o pe mâna autorităților franchiste.
Mercedes Hora, care a trădat 20 de spioni ai lui Franco, a fost, la rându-i trădată de altă femeie, Elvira y Goda, și a căzut sub gloanțele plutonului de execuție.
