Prozatoare şi pianistă Cella Delavrancea s-a născut la 15 decembrie 1887, la Bucureşti, fiind fiica cea mai mare a scriitorului şi avocatului de renume Barbu-Ştefănescu Delavrancea (1858-1918) şi a Mariei Lupaşcu, licenţiată în filosofie şi matematică, profesoară de liceu şi admirabilă pianistă.
Cella Delavrancea a manifestat un talent precoce şi o rară sensibilitate pentru muzică, fiind cunoscută ca o bună pianistă încă de la opt ani.
A beneficiat de o educaţie şi instrucţie deosebită în familie, vorbind fluent limbile franceză şi germană.
A studiat la Conservatorul de Muzică din Bucureşti, după care a plecat la Paris pentru a-şi desăvârşi arta interpretativă.
În anul 1909, Ion Luca Caragiale scria despre ea:
„Un copil minune, Cella Delavrancea, care domesticește un monstru sălbatic: Arta”
A concertat cu succes în Europa, talentul ei fiind recunoscut de George Enescu, cu care a cântat de multe ori în duet.
Pianista Cella Delavrancea a ocupat un loc important în evoluţia artei interpretative româneşti din sec.XX şi a influenţat semnificativ şcoala muzicală românească atât prin perfecţiunea interpretării, cât şi datorită activităţii sale de cronicar muzical.
Prozatoare şi muziciană, a publicat articole, cronici dramatice, critică muzicală şi plastică în Le Moment, Muzică şi poezie, Cuvântul, iar după 1947, în principalele reviste ale vremii.
A ținut cursuri la clase de liceu în Bucureşti (1950-1954), iar din 1954 a predat pian la Conservator.
Editorial a debutat în 1946 cu volumul de nuvele Vraja.
În 1970, i-a apărut volumul „Arpegii în ton major”, iar în 1974 – „Mozaic în timp”, care include o secţiune de note de călătorie şi de amintiri despre Barbu Delavrancea, I.L. Caragiale, Mateiu Caragiale şi Alexandru Vlahuţă.
În 1975 a apărut romanul de dragoste „O vară ciudată”. Volumul antologic „Scrieri” a apărut în 1982 şi va fi completat în 1984 cu „Trepte musicale”, care grupează o serie de texte radiofonice din perioada 1942-1944.
Volumul său memorialistic „Dintr-un secol de viaţă” a fost publicat în 1987.
În decembrie 1977, Cella Delavrancea a fost sărbătorită de Uniunea Scriitorilor cu prilejul împlinirii vârstei de 90 ani.
A fost primul artist din istoria culturii române care a participat la sărbătorirea propriului centenar, în 1988, la Ateneul Român, printr-un concert de gală în care a cântat alături de pianistul Dan Grigore.
Printre cei care i-au fost elevi se numără pianiştii Dan Grigore, Nicolae Licăreţ, Radu Lupu.
