Evenimentul Istoric > Articole online > România regală > Fabuloșii 104 ani de viață ai Cellei Delavrancea
Articole online

Fabuloșii 104 ani de viață ai Cellei Delavrancea

Prietenă intimă cu Regina Maria a României, iubita lui Nae Ionescu și căsătorită cu Viorel Virgil Tilea în timpul Primului Război Mondial (divorțată), cu Aristide Blank (divorțată) și cu Philippe Lahovary, Cella Delavrancea s-a stins din viaţă la, vârsta de 104 ani, pe 9 august 1991, la Bucureşti.

Prozatoare şi pianistă Cella Delavrancea s-a născut la 15 decembrie 1887, la Bucureşti, fiind fiica cea mai mare a scriitorului şi avocatului de renume Barbu-Ştefănescu Delavrancea (1858-1918) şi a Mariei Lupaşcu, licenţiată în filosofie şi matematică, profesoară de liceu şi admirabilă pianistă.

Cella Delavrancea a manifestat un talent precoce şi o rară sensibilitate pentru muzică, fiind cunoscută ca o bună pianistă încă de la opt ani.

A beneficiat de o educaţie şi instrucţie deosebită în familie, vorbind fluent limbile franceză şi germană.

A studiat la Conservatorul de Muzică din Bucureşti, după care a plecat la Paris pentru a-şi desăvârşi arta interpretativă.

În anul 1909, Ion Luca Caragiale scria despre ea:

„Un copil minune, Cella Delavrancea, care domesticește un monstru sălbatic: Arta”

A concertat cu succes în Europa, talentul ei fiind recunoscut de George Enescu, cu care a cântat de multe ori în duet.

Pianista Cella Delavrancea a ocupat un loc important în evoluţia artei interpretative româneşti din sec.XX şi a influenţat semnificativ şcoala muzicală românească atât prin perfecţiunea interpretării, cât şi datorită activităţii sale de cronicar muzical.

Prozatoare şi muziciană, a publicat articole, cronici dramatice, critică muzicală şi plastică în Le Moment, Muzică şi poezie, Cuvântul, iar după 1947, în principalele reviste ale vremii.

A ținut cursuri la clase de liceu în Bucureşti (1950-1954), iar din 1954 a predat pian la Conservator.

Editorial a debutat în 1946 cu volumul de nuvele Vraja.

În 1970, i-a apărut volumul „Arpegii în ton major”, iar în 1974 – „Mozaic în timp”, care include o secţiune de note de călătorie şi de amintiri despre Barbu Delavrancea, I.L. Caragiale, Mateiu Caragiale şi Alexandru Vlahuţă.

În 1975 a apărut romanul de dragoste „O vară ciudată”. Volumul antologic „Scrieri” a apărut în 1982 şi va fi completat în 1984 cu „Trepte musicale”, care grupează o serie de texte radiofonice din perioada 1942-1944.

Volumul său memorialistic „Dintr-un secol de viaţă” a fost publicat în 1987.

În decembrie 1977, Cella Delavrancea a fost sărbătorită de Uniunea Scriitorilor cu prilejul împlinirii vârstei de 90 ani.

A fost primul artist din istoria culturii române care a participat la sărbătorirea propriului centenar, în 1988, la Ateneul Român, printr-un concert de gală în care a cântat alături de pianistul Dan Grigore.

Printre cei care i-au fost elevi se numără pianiştii Dan Grigore, Nicolae Licăreţ, Radu Lupu.

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA