Calboreanu l-a făurit ca personaj pe marele domnitor, întâia oară în 1953, într-o piesă azi uitată, Maria de Mangop de Mircea Dem. Rădulescu. Apoi l-a desăvârșit în Apus de soare, la Naționalul din București.
A fost distins cu titlul de Erou al Muncii Socialiste, pe 4 mai 1971, „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii” și medalia de aur „Secera și ciocanul”, cu același prilej.
Actorul George Calboreanu s-a născut la 5 ianuarie 1896, în localitatea Turnişor, judeţul Sibiu.
A urmat clasele primare în localitatea natală, apoi Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti.
După absolvire, a plecat la Constanţa, dorind să se îmbarce pe un vapor şi să plece, dar a fost obligat să revină la Bucureşti, unde a intrat în corul unei biserici.
Tenor, bas ori bariton?
A dat concurs la Teatrul de Operetă, însă a fost respins pentru că membrii comisiei de admitere nu au putut hotărî dacă vocea lui este tenor, bas ori bariton.
Calboreanu s-a înscris la Conservatorul din Iaşi, la clasa lui State Dragomir, avându-i colegi pe C. Ramadan, Miluc Gheorghiu, Sorana Bopa, Costache Antoniu, Alex Critico şi alţii.
În paralel cu Conservatorul, a participat şi la cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie.
În stagiunea 1918-1919 a debutat pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, în piesa „Fântâna Blanduziei”.
Tot aici a jucat şi rolul lui Chiriac din „O noapte furtunoasă”.
După doi ani a fost angajat la Teatrul Naţional din Cluj. S-a remarcat prin rolurile din „Messalina” şi „Butoreştii”, rolul Amos din cea de-a doua piesă aducându-i un premiu ce a constat într-o călătorie de studii la Viena.
Reîntors în ţară, a fost angajat la Teatrul „Regina Maria”, condus de soţii Bulandra, unde a jucat în piesele „Don Juan”, „L’Aiglon”, „Cadavrul viu” şi „Masca şi obrazul”.
S-a angajat apoi la Teatrul Popular, înfiinţat de Nicolae Iorga, unde a jucat cu mare succes rolul lui Raskolnikov din „Crimă şi pedeapsă”.
La Naţionalul bucureştean
Succesul i-a deschis posibilitatea de a ajunge la Naţionalul bucureştean, unde a fost angajat în 1923 şi a rămas aici până la pensionare.
Pe această scenă a jucat alături de alţi mari actori – Aura Buzescu, Sonia Cluceru, Ion Finteşteanu, George Vraca, Nicolae Brancomir, Romald Bulfinski, Ion Manu, Aurel Athanasescu.
Dintre piesele în care a dat viaţă unor personaje memorabile amintim: „Hagi Tudose”, „Hamlet”, „Coana Chiriţa” (Bârzoi), „Avram Iancu”, „Apus de soare”, „Pământ” (Boierul), „Patima de sub ulmi”, „Vlaicu-Vodă”, „Păpuşile”, „Toţi fiii mei”, „Dama cu camelii”.
Cel mai cunoscut rol al său rămâne cel al domnitorului Moldovei, Ştefan cel Mare, din piesa lui Delavrancea „Apus de soare”, care a avut premiera în 1973 şi s-a jucat fără întrerupere până în 1990, conform site-ului tnb.ro.
Calboreanu a jucat şi în filme: „Ultimele zile ale verii” (1976), „Fraţii Jderi” (1974), „Serata” (1971), „Fraţii” (1970), „Apoi s-a născut ŤLegendať” (1969), „Calea Victoriei sau cheia visurilor” (1966), „Şopârla” (1966), „Neamul Şoimăreştilor” (1965), „Străinul” (1964), „Lumină de iulie” (1963), „Lupeni 29” (1962), „Omul de lângă tine” (1961), „Setea” (1961), „Bădăranii” (1960), „Brigada lui Ionuţ” (1954), scrie site-ul cinemagia.ro.
A murit la 12 iulie 1986, la Bucureşti.
