Alexandru cel Mare este unul dintre cei mai emblematici lideri militari din istorie. În 336 î.Hr., la vârsta de 20 de ani, i-a succedat tatălui său, Filip al II-lea, ca rege al regatului grec al Macedoniei.
Cariera militară a lui Alexandru cel Mare se remarcă prin numeroasele sale victorii, chiar și atunci când forțele sale erau puternic depășite numeric
A început apoi o serie de campanii militare agresive pentru a securiza teritoriile aflate deja sub controlul său și pentru a-și extinde dominația spre est.
Ca rege, Alexandru a cucerit cu succes primul Imperiu Persan, extinzând teritoriile Macedoniei până în Pakistanul și India de astăzi.
În timpul acestor campanii, el a răspândit cultura greacă în Orientul Mijlociu, stimulând dezvoltarea culturii elenistice după moartea sa, în 323 î.Hr.
Istoricii notează, de asemenea, cum ar fi insistat întotdeauna să-și conducă trupele din prima linie a bătăliei.
Bătălia de la Teba, 335 î.Hr.
Când orașul-stat grecesc Teba (a nu se confunda cu orașul egiptean Teba) s-a revoltat împotriva stăpânirii macedonene, Alexandru a mărșăluit acolo cu trupele sale și a înăbușit revoluția. După ce au câștigat bătălia – una dintre primele campanii majore ale lui Alexandru -, cuceritorii macedoneni au început să incendieze orașul.
Paul Cartledge, profesor de cultură greacă la Universitatea Cambridge, spune că unul dintre motivele pentru care Alexandru a incendiat Teba a fost acela de a avertiza alte orașe-stat grecești: Nu vă răzvrătiți împotriva stăpânirii macedonene. Strategia nu a prea funcționat, deoarece Sparta s-a revoltat (deși fără succes) în 331 î.Hr.
În acel moment, Alexandru se afla în Asia, preluând Imperiul Persan.
Bătălia de pe râul Granicus, 334 î.Hr.
Prima victorie majoră a lui Alexandru împotriva Imperiului Persan a avut loc la râul Granicus, în Asia Mică sau Anatolia, care formează jumătatea vestică a Turciei de astăzi. În această bătălie, Alexandru a invadat teritoriul persan și a luptat împotriva satrapilor sau guvernatorilor regionali ai imperiului.
Victoria lui Alexandru a stabilit dominația macedoneană în Asia Mică, dând startul invaziei sale în Imperiul Persan.
Aceasta i-a dat curaj să pătrundă mai departe pe teritoriul imperiului, confruntându-se cu forțele regelui Darius al III-lea.
Alexandru cel Mare și bătălia de la Issos, 333 î.Hr.
Prima bătălie a lui Alexandru împotriva regelui Darius al III-lea, conducătorul Imperiului Persan, a avut loc în orașul antic Issos (în ceea ce este astăzi Turcia). Ca și Bătălia de la Granicus, acest loc se afla încă la marginea vestică a Imperiului Persan.
„Acest lucru este foarte important, deoarece de ce ar fi decis regele persan să vină să-l întâlnească pe Alexandru chiar în vestul imperiului său?” se întreabă Cartledge. El presupune că această campanie a lui Alexandru în Asia Mică a fost „atât de amenințătoare încât Darius a decis că el, personal, trebuie să își adune trupele persane și să le conducă într-o mare bătălie”.
Armata lui Alexandru i-a învins pe soldații persani, marcând o victorie-cheie în încercarea sa de a cuceri Imperiul Persan. Darius a supraviețuit pentru a-l înfrunta din nou pe Alexandru doi ani mai târziu, în Bătălia de la Gaugamela.
Asediul Tirului, 332 î.Hr.
După ce l-a învins decisiv pe Darius în Bătălia de la Issos, Alexandru s-a dus la Tyr. Situat în Libanul de astăzi, Tirul este unul dintre cele mai vechi orașe locuite continuu din istorie. La acea vreme, Tirul era situat pe o insulă înconjurată de ziduri puternice, o provocare pentru invadatori.
Alexandru a atacat orașul prin construirea unui drum de la continent la insulă și a construit turnuri de asediu pe drum, de unde trupele sale puteau ataca orașul. Asediul a reușit, iar Alexandru a cucerit orașul. Dar drumul pe care l-a construit a avut un alt impact istoric neintenționat.
În timp, nămolul s-a depus în jurul acestei șosele, contribuind la formarea istmului care acum leagă Tyr de continent.
Bătălia de la Gaugamela, 331 î.Hr.
A doua și ultima bătălie dintre Alexandru și Darius a avut loc în Irakul de astăzi, în satul Gaugamela. Deși armata lui Darius era mai numeroasă decât trupele lui Alexandru, acesta l-a învins din nou pe regele persan. Cu această victorie, Alexandru a preluat controlul asupra Imperiului Persan. Darius a scăpat cu viață, dar a fost ucis în anul 330 î.Hr. de către unul dintre guvernatorii săi provinciali.
Bătălia de la Poarta Persană, 330 î.Hr.
Orașul antic Persepolis, situat în Iranul de astăzi, a fost una dintre capitalele Imperiului Persan în timpul domniei lui Darius al III-lea. După înfrângerea lui Darius, Alexandru și-a îndreptat armata spre trecătoarea montană Poarta Persană din afara orașului.
Alexandru a învins trupele persane care apărau pasul montan, ceea ce i-a permis să captureze și apoi să incendieze orașul Persepolis. După ce a preluat controlul asupra capitalei Imperiului Persan, Alexandru s-a îndreptat spre est pentru a-și stabili dominația asupra părților imperiului care se întindeau în Afganistanul, Pakistanul și India de astăzi.
Alexandru cel Mare și bătălia de la Hydaspes, 326 î.Hr.
Ultima victorie militară majoră a lui Alexandru a avut loc la râul Hydaspes, cunoscut acum sub numele de râul Jhelum, în Pakistanul de astăzi. Acolo, el a luptat împotriva regelui Porus și a întâlnit inamici pe care nu îi mai văzuse până atunci: elefanți de război, dintre care trupele lui Porus au folosit 200 în luptă. Deși Hydaspes a fost cel mai aproape de victorie, forțele lui Alexandru s-au impus în cele din urmă pe câmpul de luptă.
Alexandru i-a permis lui Porus să rămână un conducător local dacă jura loialitate față de el, noul rege al Imperiului Persan. Cu granița estică a imperiului asigurată, Alexandru s-a întors în partea centrală a imperiului.
Dar nu a mai vrut să lupte. În anul 323 î.Hr., Alexandru s-a îmbolnăvit și a murit în orașul antic Babilon, situat în Irakul de astăzi. (Cauza morții este necunoscută.) Deoarece conducătorul în vârstă de 32 de ani nu a lăsat niciun moștenitor sau succesor clar, moartea sa a declanșat o serie de războaie cu privire la cine va prelua conducerea vastului său imperiu.
