Evenimentul Istoric > Articole online > România comunistă > Efectele imediate ale colectivizării într-o comună din Oltenia
Articole online

Efectele imediate ale colectivizării într-o comună din Oltenia

colectivizare

Efectele imediate ale colectivizării într-o comună din Oltenia

La trei ani de la încheierea colectivizării în regiunea Oltenia, probleme nu dispăruseră. De pildă, deși suprafața de grâu semănată în timpul optim a depășit 84%, încă mai existau cooperative care întârziau efectuarea însămânțărilor, care mai erau și de slaba calitate. Îngrășămintele nu erau nici ele depozitate corespunzător, SMT-urile funcționau ineficient, semănatul porumbului în 1964 realizând-se cu întârziere, defecțiunile împiedicând prășitul mecanic. Instruirea țăranilor însărcinați cu utilizarea mașinilor SMT cauza de asemenea probleme. Mica corupție nu lipsea. Astfel, cadrele de conducere își rezervau produse de calitate mai bună în urma repartizării produselor.

Administrarea internă lăsa și ea de dorit, în unele cooperative ținând-se doar una-doua adunări generale. Toate aceste nereguli au condus ineluctabil la retragerea unor țărani din cooperative, motivele fiind: repartizarea injustă a producției, abuzuri săvârșite de către unele cadre de conducere etc. Nici propaganda nu era atât de acerbă pe cât se dorea, ceea ce s-a putut observa că a fost o constantă de-a lungul  colectivizării agriculturii. Cu toate acestea, membrii colectivului erau optimiști, considerând că ,,dacă se va întări mai mult controlul asupra îndeplinirii hotărârilor și măsurilor stabilite, rezultatele cooperativelor agricole de producție vor fi mult mai bune în acest an”.

Un an mai târziu, în perioada 11-26 aprilie, deci la 4 ani de la încheierea colectivizării, un alt colectiv stabilit de Secția Agrară a CC al PCR a controlat 12 cooperative din raioanele Caracal și Craiova

Membrii colectivului observau că, în general, atmosfera în rândul cooperatorilor era bună. Cu toate acestea, neregulile nu conteneau să apară. În concepție cadrelor, munca birocratică și nu ,,îndrumarea operativa și la fata locului” constituie un factor în perpetuarea ineficiențelor. Propaganda, agitația vizuala prin planșe și alte materiale de acest fel lipsea de la majoritatea unităților controlate. Așadar, în 1966 existau înca supărătoare probleme structurale ale cooperativelor. În schimb, Stațiunile de Mașini și Tractoare funcționau eficient, reușind să obțină rezultate bune în mecanizarea lucrărilor în campania din primăvara anului 1966. În ceea ce privește GAS-urile, Oltenia se numără printre regiunile care aveau cele mai multe pierderi an de an, 39 din cele 62 producând în pierdere, în vreme ce la nivel de țară 289 din totalul de 724 de gospodarii de stat aveau pierderi. 

Regimul comunist s-a construit pe parcurs, în etape, partidul-stat având nevoie să-și consolideze pozițiile, atât la vârf, cât și la nivelurile inferioare, unde adesea deciziile erau parțial sau deloc aplicate, corupția funcționarilor fiind o constantă. Colectivizarea, cu metamorfoza proprietății și reconstrucția ierarhică a puterii în interiorul grupurilor sociale țărănești (,,Oameni de prin fabrici îi făcuseră primari”)  pe care le-a presupus, a constituit, în viziunea comunistă, un amplu proces de modernizare, care însă a eșuat lamentabil, prin multele abuzuri și prin falimentul economic și moral. Cum toate că PMR/PCR a investit în agricultură, sprijinind modernizarea acesteia, prin mecanizarea muncii, chimizarea în scopul fertilizării solurilor și dezvoltarea sectorului științific și a învățământului prin organizarea de cursuri agricole și conferințe dedicate domeniului, sistemul socialist bazat pe eradicarea proprietăți private și gruparea terenurilor în complexe mari lucrate în comun nu a reușit să asigure statului și cetățenilor săi o siguranță alimentară, gospodăriile individuale producând, pe loturi din ce în ce mai restrânse, cantitățile necesare supraviețuirii regimului.

 

Registration

Aici iti poti reseta parola