Hotărârea, arăta „Scânteia”, luată ca urmare a prezentării unui raport de către Gheorghe Gheorghiu Dej, menționa ca obiective: transport mai ieftin și mai scurt spre Marea Neagră; industrializarea, dezvoltarea economică și culturală a Dobrogei; îmbunătățirea condițiilor pentru agricultură; combaterea secetei și asanarea Văii Carasului.
Canalul urma să fie construit prin utilizarea a trei tipuri de forță de muncă: salariați, militari în termen și deținuți de drept comun, politici și cei ce aveau condamnări administrative.
Ordinul 100
Primele internări administrative aveau să se producă după adoptarea Decretului nr. 6 din 14 ianuarie 1950, de către Prezidul Marii Adunări Naționale a RPR, în urma Hotărârii Consiliului de Miniștri din 13 ianuarie 1950, prin care s-au pus bazele legislației cu caracter represiv, concret fiind create unități de muncă „pentru reeducarea elementelor dușmănoase RPR și în vederea pregătirii și încadrării lor în viața social în condițiile democrației populare și construirii socialismului”.
Pe 3 aprile 1950, decretul a fost completat prin Ordinul nr. 100 privind lupta „împotriva duşmanului de clasă”, semnat de ministrul adjunct de interne, Gheorghe Pintilie (foto), prin care se defineau categoriile de cetăţeni ce vor intra în obiectivele securităţii cu propuneri de a fi trimişi unităţilor de muncă.
Lagărele de exterminare
De-a lungul traseului Canalului au apărut mai multe colonii de muncă forțată – adevărate centre de exterminare a elitelor românești.
Poarta Albă, Peninsula, Cernavodă (Columbia), Noua Culme, Galeșul, Cap Midia, Saligny, Medgidia, Constanța… barăci înconjurate cu sârmă ghimpată, brigăzi de reeducare gata oricând să aplice bătăi, arșită, ger, foame, lipsa apei potabile, lipsa asistenței medicale minime… și morminte, scrie active news.ro.
Epoca Ceaușescu
Lucrările aveau să fie abandonate după moartea lui Stalin, cel care îi spusese lui Dej să construiască canalul pentru a-și extermina adversarii politici. Bineînțeles, s-a lăsat și cu condamnări care să justifice abandonarea lucrărilor, cei condamnați fiind reabilitați de Ceaușescu în 1968.
Însă, pe 26 mai 1984 are loc inaugurarea Canalul Dunarea – Marea Neagră de către Nicolae Ceaușescu, care mai bifase o măreață realizare a „Epocii de Aur”.
