Evenimentul Istoric > Articole online > România regală > Cum s-a pus piatra de temelie a portului și canalului Dunărea – Marea Neagră care urmau să poarte numele Carol al II-lea
Articole online

Cum s-a pus piatra de temelie a portului și canalului Dunărea – Marea Neagră care urmau să poarte numele Carol al II-lea

O escadră a Marinei Militare Britanice compusă din crucișătorul ușor HMS Curacoa și distrugătoarele HMS Ardent și HMS Antelope, din cadrul Flotei Mediteranei, staționate în Malta, sosea la Constanța în vara anului 1930.

Prezența acestora în Marea Neagră era legată de chestiunea creării unei baze militare a Marinei Britanice la Tașaul, ca factor de descurajare a politicilor agresive și expansioniste ce vizau inclusiv România.

În 1923, autoritățile de la Londra au tatonat posibilitatea stabilirii unei baze militare britanice la Marea Neagră.

Ideea a fost reluată la sfârșitul anului 1929, când autoritățile române au adresat aliaților britanici solicitarea de sprijin în vederea creării unei noi baze navale maritime, care ar fi putut fi utilizată inclusiv de nave ale marinei militare britanice.

Diplomatul român Radu Djuvara aprecia că: „trebuie să încercăm totul pentru plasarea unui maxim de interese britanice, chiar militare, de-a lungul coastei noastre maritime și la Gurile Dunării”.     

Astfel, o misiune compusă din amiralul Sir Reginald Guy Hannam Henderson și inginerul Hayes, a sosit în România la începutul lunii aprilie 1930, pentru a studia la fața locului cele mai potrivite locații de pe litoralul românesc al Mării Negre, misiunea încheindu-se la sfârșitul lunii iunie.

În septembrie 1930 și-a desfășurat misiunea și expertul naval francez, inginerul Wattier.

Precedentul din timpul Războiului Crimeii

Prezența forțelor navale engleze și franceze în Marea Neagră nu ar fi fost o noutate, flotele reunite ale Franței și Marii Britanii intervenind decisiv în 1853-1856 pentru încheierea păcii în regiune.

În urma analizei comparative a propunerilor ambelor misiuni, Comandamentul Marinei a ales Lacul Tașaul ca fiind cea mai potrivită locație pentru viitorul port comercial și baza militară, conform primei opțiuni a tuturor experților.

Este remarcabilă implicarea în acest complicat proces de negociere a doi diplomați cu experiență militară: Radu Djuvara și Matila Costiescu-Ghyka, acesta din urmă fiind înainte ofițer al Marinei Militare Române, absolvent al Școlii Navale din Brest, Franța. 

În contextul internațional defavorabil, atât din punct de vedere politic dar și economic, demersurile administrative ulterioare au trenat, lucrările de amenajare începând abia în luna mai 1938.

La 15 august 1939 a fost pusă piatra de temelie a viitorului port „Carol al II-lea” și a canalului omonim, ce urma să lege direct Dunărea de Marea Neagră, de la Cernavodă la Tașaul.

Izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial a determinat sistarea lucrărilor și renunțarea la proiectul realizării portului Tașaul dar planul unui canal Dunăre-Marea Neagră, datând încă din 1837, a fost finalizat în 1984.

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA