Online

Reabilitarea de către CEAUŞESCU a LOTULUI de la CANAL condamnat de DEJ

 Cătălin Pena
Reabilitarea de către CEAUŞESCU a LOTULUI de la CANAL condamnat de DEJ

După venirea la putere, Nicolae Ceauşescu a înfiinţat în noiembrie 1965 o comisie care să clarifice situaţia unor activişti ai PCR care, pe timpul lui Gheorghiu-Dej, au fost arestaţi ori condamnaţi.

 Rezultatele cercetărilor comisiei, formate din Gheorghe Stoica, Vasile Patilineţ, Nicolae Guină şi Ion Popescu-Puţuri, au fost prezentate Plenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968, care a şi decis reabilitarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu şi strămutarea osemintelor lui în hemiciclul Monumentului eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism.

Plenara a mai hotărât continuarea activităţii comisiei şi ca rezolvarea cazurilor analizate de aceasta să fie făcută de instanţele judecătoreşti. În urma revizuirii procesului unor persoane care lucraseră la Canalul Dunărea-Marea Neagră s-a stabilit că ancheta şi judecata s-au făcut în pripă, că inculpaţii au fost determinaţi, prin diferite mijloace, să recunoască fapte pe care nu le-au săvârşit, în acelaşi mod au fost determinaţi şi unii martori să pună în sarcina inculpaţilor fapte de care uneori se făceau ei însişi răspunzători; nu s-au făcut verificări tehnico-economice, expertize şi nu au existat acte de constatare a avariilor ce ar fi fost produse; s-a încălcat dreptul la apărare, iar avocaţii din oficiu s-au situat de fapt pe poziţia acuzării.

Însă, Aurel Rozei, Nicolae Vasilescu şi Dumitru Nichita nu s-au putut bucura de reabilitarea lui Ceauşescu pentru că fuseseră deja condamnaţi la moarte şi executaţi. Au beneficiat de revizuirea procesului Petre Cernătescu, Georgescu Gheorghe Topazlău şi alte cinci persoane care fuseseră condamnate la închisoare pe motiv că ar fi sabotat lucrările la canal.

Tot la propunerea comisiei au fost reabilitaţi de instanţă ofişerii condamnaţi pentru că în perioada 1950-1952 ar fi sabotat unele lucrări genistice de apărarea ce se executau în acea vreme. Cu ocazia revizuirii procesului s-a constatat că defecţiunile de ordin tehnic la lucrări nu au fost datorate unor acţiuni de sabotaj, ci urgenţei au fost executate. Din verificări a rezultat că recunoaşterile au fost obţinute prin mijloace abuzive şi că răspunsurile nu au fost consemnate integral, consemnându-se numai datele defavorabile inculpaţilor.

Fuseseră condamnate 11 persoane, printre care şi generalul maior Grigore Ionescu, la pedepse între 7 şi 20 de ani de muncă silnică.

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric