Divizia Waffen-SS ”Galicia”: O unitate militară ucraineană din cadrul Wehrmacht-ului
După Primul Război Mondial și dizolvarea Austro-Ungariei, teritoriul Galiției de Est, populat de o majoritate ucraineană, dar cu o minoritate poloneză numeroasă, a fost încorporat în Polonia în urma războiului polono-ucrainean. În perioada dintre războaie, alianțele politice ale ucrainenilor din Galiția de Est au fost împărțite între național-democrații moderați și Organizația Naționaliștilor Ucraineni, mai radicală. Acest din urmă grup s-a scindat la rândul său în două facțiuni, OUN-M, mai moderată, condusă de Andriy Melnyk, cu legături strânse cu serviciile secrete germane (Abwehr), și OUN-B, mai radicală, condusă de Stepan Bandera. Atunci când Polonia a fost împărțită între Germania și Uniunea Sovietică în conformitate cu termenii Pactului Molotov-Ribbentrop din 1939, teritoriul Galiției de Est a fost anexat Ucrainei sovietice. În 1941, acesta a fost ocupat de Germania.
Liderii ucraineni de diferite orientări politice au recunoscut necesitatea unei forțe armate instruite. Anterior, germanii luaseră în considerare formarea unei forțe armate din populații slave, dar au decis că acest lucru este inacceptabil, deoarece îi considerau pe slavi inferiori în comparație cu rasa superioară. La începutul anului 1943, pierderile tot mai mari i-au făcut pe liderii naziști să își modifice opiniile inițiale.
Organizarea diviziei
Ideea organizării unei divizii de voluntari din Galiția a fost propusă de guvernatorul german al Districtului Galiția, Dr. Otto von Wächter. Acesta a sugerat crearea unei divizii Waffen-SS compusă din voluntari din Galicia și destinată luptei regulate pe Frontul de Est. Crearea celei de-a 14-a divizii de voluntari SS Galizien a fost anunțată în aprilie 1943, în cadrul unor ceremonii organizate în toată Galicia. Cel puțin 50 de documente, inclusiv tăieturi de ziare contemporane, emisiuni radiofonice și discursuri etc., înregistrează data de 28 aprilie. Până în iunie 1943 a avut loc prima fază de recrutare. Inițial, propunerea lui Wächter (care era sigur că va fi susținută de cercurile ucrainene) a fost respinsă. La Berlin, Wächter a reușit să obțină sprijinul lui Himmler, care a stipulat că divizia va fi formată doar din galițieni, pe care Himmler îi considera „mai arieni”. Termenii „ucrainean”, „Ucraina” nu puteau fi folosiți atunci când se adresa diviziei, subliniind moștenirea imperială austro-ungară a termenului „Galizien”. David Marples sugerează că divizia a fost intitulată „Galicia” pentru a asigura un control german mai strict, pentru a evita folosirea directă a termenului „ucrainean”.
Wächter a abordat Comitetul Central Ucrainean, o organizație apolitică de asistență socială condusă de Volodymyr Kubiyovych, care a sprijinit ideea formării diviziei.
Germanii au făcut două concesii politice: S-a stipulat că divizia nu va fi folosită pentru a lupta împotriva Aliaților occidentali, urmând să fie folosită exclusiv pentru a „lupta împotriva bolșevicilor”. Cealaltă concesie a constat în faptul că jurământul de credință față de Hitler a fost condiționat de lupta împotriva bolșevismului și în faptul că, capelani creștini (în principal ai Bisericii Greco-Catolice Ucrainene și ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene) au fost integrați în unități și li s-a permis să funcționeze (în Waffen-SS, doar divizia bosniacă și Sturmbrigade Wallonien aveau o prezență clericală). Această ultimă condiție a fost instituită la insistențele organizatorilor diviziei pentru a minimiza riscul de demoralizare nazistă în rândul soldaților.
Crearea de unități SS străine fusese realizată anterior în numele luptei împotriva comunismului; fiind create, printre altele, unități franceze, olandeze, letone, estoniene, croate și belaruse. Crearea unei divizii SS ucrainene a fost percepută de mulți în Ucraina ca un pas spre obținerea independenței ucrainene și a atras mulți voluntari.
Sprijinul diviziei
Divizia s-a bucurat de sprijin din partea mai multor grupuri politice și religioase din cadrul comunității ucrainene. Principalul organizator al Diviziei și ofițer ucrainean de cel mai înalt rang, Dmytro Paliiv, a fost liderul unui mic partid politic legal în cea de-a doua Republică Poloneză. Mulți dintre colegii săi fuseseră membri ai mișcării UNDO, mișcare democratică moderată și de stânga de dinainte de război care, înainte de război, se opusese și Organizației autoritare a naționaliștilor ucraineni. Divizia a obținut, de asemenea, sprijin moral din partea unor ofițeri ai Republicii Naționale Ucrainene, aliată a Poloniei în exil, precum generalul Mykhailo Omelianovici-Pavlenko. De asemenea, Divizia a fost puternic susținută de facțiunea moderată a Organizației Naționaliștilor Ucraineni, condusă de Andriy Melnyk, care o vedea ca pe o contrapondere la UPA.
Facțiunea Bandera din Organizația Naționaliștilor Ucraineni (OUN-B) s-a opus cu tărie ideii de a crea divizia, în parte pentru că era o organizație care nu se afla sub controlul său, și a susținut în propaganda sa că divizia urma să fie folosită de germani ca, „carne de tun”. Cu toate acestea, nu a intervenit în formarea acesteia și, odată ce divizia a fost formată, a trimis o parte dintre membrii săi, dintre care o parte aveau să obțină poziții proeminente, în divizie pentru ca aceștia să dobândească pregătire militară și pentru a împiedica ca aceasta să le scape complet din mână. În ciuda acestei infiltrări, OUN-ul lui Bandera nu a reușit să obțină controlul asupra diviziei.
De asemenea, a avut sprijinul atât al Bisericii Greco-Catolice Ucrainene, cât și al Bisericii Ortodoxe Autocefale Ucrainene. Printre membrii săi se număra un fiu al lui Mstyslav Skrypnyk, episcopul ortodox al Kievului.
Conducerea unității
Divizia SS „Galizien” a fost comandată de ofițeri germani, austrieci și ucraineni care au fost delegați în cadrul diviziei.
Pregătirea recruților a început în cadrul Batalionului de Instrucție SS cu Scopuri Speciale (SS-Ausbildungs-Battalion z.b.V, comandat de SS Sturmbannfuher Bernard Bartlet, în timp ce cel desemnat să supravegheze ridicarea diviziei a fost generalul Walter Schimana (până în octombrie 1943). Schimana nu a comandat niciodată divizia, deoarece până în momentul plecării sale aceasta era încă un batalion de instrucție, încadrat în principal cu personal de instrucție temporar. Căpitanul Wolf Dietrich Heike (transferat din Wehrmacht) a fost șeful de stat major din ianuarie 1944. Toți comandanții de regimente erau germani.
81.999 de oameni s-au înrolat pentru a servi în divizie. A existat o cerință „obligatorie” pentru anumite categorii mari de populație de a se înregistra pentru serviciu – de exemplu, toți bărbații cu vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani, foștii soldați născuți între 1900 și 1925, precum și toți foștii ofițeri și subofițeri care au servit în orice fel de armată. În consecință, este eronat să se sugereze că toți cei care s-au înrolat au fost „voluntari”. Dintre aceștia, 42.000 au fost chemați în timpul primei „faze de recrutare” care a avut loc în mai și iunie 1943, din care doar 27.000 au fost considerați apți pentru serviciul militar și 13.000 au fost recrutați. Pentru a crește cifrele de recrutare, cerința minimă de înălțime a fost redusă de la 1,65 m la 1,61 m.
La mijlocul lunii februarie 1944, divizia a primit ordinul de a forma un grup de luptă cunoscut sub numele de SS Kampfgruppe Beyersdorff pentru acțiuni împotriva partizanilor sovietici și polonezi. Acesta a acționat în zona Zamość împreună cu elemente ale Regimentului 5, în timp ce elemente ale Regimentului 4 au fost trimise la Brody. SS Kampfgruppe și-a îndeplinit datoria suficient de bine încât a câștigat laudele rare ale feldmareșalului german Walter Model.
Încă din iulie 1943, Divizia Waffen-SS „Galicia” a fost trimisă pe front, unde a fost înfrântă în bătălia de la Brody; după aceea, o parte a diviziei (supraviețuitori) a fost reformată și trimisă în Slovacia, unde soldații au luat parte la ostilitățile împotriva participanților la revolta slovacă, precum și în Polonia, împotriva Armatei Naționale.
După o altă reformatare, unitatea s-a regăsit în Austria, acum sub denumirea de Divizia 1 ucraineană a Armatei Naționale Ucrainene; acolo, soldații diviziei au depus armele în zona de ocupație occidentală. Cei mai mulți dintre ei au trăit ulterior în străinătate.
Cei care susțin cauza Diviziei Waffen-SS „Galicia” subliniază că soldații formațiunii militare ucrainene au jurat credință Ucrainei, ceea ce este adevărat. Susținătorii narațiunii colaboraționiste citează întotdeauna textul jurământului german al diviziei, în care soldații promit să fie loiali lui Adolf Hitler, ceea ce este, de asemenea, adevărat.
Această „dualitate a standardelor” face din istoria diviziei un instrument excelent pentru războiul intern și extern asupra istoriei memoriei celui de-al Doilea Război Mondial. în Ucraina, Divizia Waffen-SS „Galicia” nu a fost recunoscută ca beligerant la nivel de stat. Cu toate acestea, activitățile lor sunt onorate la nivel local.
Pe lângă marșurile anuale dedicate acestei formațiuni militare, Lviv are mai multe plăci memoriale în onoarea soldaților Diviziei „Galicia”. Există un mic muzeu dedicat exclusiv istoriei primei divizii ucrainene a Armatei Naționale Ucrainene, care se află în cadrul școlii secundare numărul 34 din Lviv și care a fost fondat de un profesor de istorie, Ihor Fedyk, care este și autorul unui blog despre istoria Ucrainei.
Divizia este menționată în expoziția Muzeului Luptei de Eliberare. De asemenea, merită menționat un monument care îi onorează pe soldații Diviziei „Galiția”, alături de soldații Armatei Ucrainene Galiția și ai Armatei Insurgente Ucrainene, precum și pe soldații Forțelor Armate Ucrainene care au murit în perioada 2014-2018 în timpul războiului ruso-ucrainean. Această amplasare a monumentului și inscripția „Aici se odihnește un soldat necunoscut al Diviziei „Galicia”, care și-a dat viața pentru libertatea poporului ucrainean” este cea care leagă ideea creării diviziei și a operațiunilor sale de ideea luptei pentru independență, fără a menționa, însă, faptul că divizia a făcut parte din trupele Waffen-SS. Discuția generală despre Ucraina în cel de-al Doilea Război Mondial, colaborarea și rolul Diviziei Waffen-SS „Galicia” în această zonă este încă în curs de desfășurare.
