Din telegramele unui ambasador în România. „Dezinformarea” lui Ottokar Czernin la Viena
Contele Ottokar Czernin știa din anumite surse că România era implicată în vara anului 1916 într-un proces de negociere cu Antanta pentru a intra în război împotriva Puterilor Centrale. Mai mult, rapoartele militare arătau că armata română se pregătea intens pentru a intra în conflict. De fapt, colonelul Hans von Hammerstein a raportat că: „Armata română se află pe picior de război, grupând două treimi din unitățile sale ofensive împotriva Transilvaniei și o treime împotriva Bulgariei. În ritmul actual, ea ar putea fi gata să atace Transilvania până la sfârșitul lunii august”.
Atât ambasadorul austro-ungar, contele Ottokar Czernin, cât și cel german, baronul Hilmar von dem Bussche, credeau că, regele Ferdinand, din casa de Hohenzollern, se va opune cu vehemență primului ministru român, Ionel Brătianu, care dorea să intre în război de partea Antantei.
În opinia lor, legăturile etnice și familiale ale regelui român cu rudele sale din Germania ar prevala în fața dorinței imperioase a României de a se uni cu Transilvania. Ca atare, cei doi și-au căutat susținători în rândul politicienilor de la București. Czernin și Bussche sperau că, în cazul în care Ionel Brătianu ar fi dorit să angajeze România într-un război de partea Antantei, regele Ferdinand i s-ar fi opus și ar fi înlocuit guvernul Brătianu cu unul germanofil condus de filosoful și politicianul conservator Titu Maiorescu. Fiecare informație trimisă de Czernin către guvernul său se baza pe această probabilitate.
Dar ce a transmis Czernin la Viena și ce fel de răspunsuri a primit din partea capitalei Imperiului Austro-Ungar?
25 iunie 1916. Czernin a trimis o telegramă ministrului de externe austro-ungar, Stephan Burián von Rajecz, cu următorul conținut:
„De la o persoană (din anturajul președintelui Camerei Deputaților), care se află în contact permanent cu noi, am aflat că în timpul ultimului consiliu ministerial s-a discutat situația externă și s-a hotărât renunțarea la neutralitate în favoarea Antantei. Ministrul plenipotențiar al României la Paris, Emanuel Lahovary, a primit misiunea de a negocia cu domnul Izvolski termenii unui tratat între România și Rusia. Acest lucru se face fără știrea regelui, dar el va fi informat cât mai curând posibil. Având în vedere sursa acestei știri și situația militară din ultima vreme, am avut imediat o convorbire cu Regele la Sinaia și, fără a numi sursa, l-am informat despre cele întâmplate și i-am cerut explicații. A fost extrem de surprins și mi-a spus că nu știa nimic despre acest lucru, că nicio decizie a Consiliului de Miniștri nu putea fi adoptată în acest sens fără știrea sa. (…) Oricum, nu cred că un atac românesc este iminent, ci doar că domnul Brătianu lucrează febril pentru a se pregăti din toate punctele de vedere pentru această eventualitate.”
1 august 1916. Czernin trimite o telegramă ministrului de externe austro-ungar Stephan Burián von Rajecz:
„Astăzi i-am atras atenția domnului Brătianu că, în contradicție cu asigurările pe care mi le-a dat, continuă desfășurările de trupe la granițele noastre și i-am arătat o parte din datele care mi-au fost furnizate de către atașatul militar.
Primul ministru a negat totul în cel mai categoric mod cu putință și a spus că este vorba de trupe ale armatei aflate în concediu pentru recoltă și care acum se întorc în unitățile lor. El s-a angajat să mă informeze imediat dacă ceea ce am semnalat este adevărat.”
22 august 1916. Ministrul de externe austro-ungar, Stephan Burián von Rajecz, îi trimite o telegramă lui Czernin:
„Doresc să atrag atenția Majestății Sale Regele și domnului Brătianu în legătură cu concentrarea trupelor românești de la frontierele noastre. Aceasta depășește cu mult ceea ce ar putea fi considerat o măsură de protecție a frontierei. România face astfel un serviciu Antantei, dar în același timp nu s-a hotărât să întreprindă nici o acțiune militară împotriva Rusiei, ceea ce ar fi trebuit să se facă de mult timp dacă guvernul român ar fi dorit cu adevărat să păstreze o neutralitate strictă. (…). Nu trebuie să dați acestor declarații un caracter amenințător, ci să purtați această discuție pe un ton serios, dar prietenos în ceea ce privește România.”
La 26 august 1916, cu o zi înainte ca România să declare război Austro-Ungariei, Czernin a trimis două telegrame la Viena:
„Pentru mâine dimineață, a fost convocat un Consiliu al Coroanei, pentru a decide asupra păcii sau războiului. Am fost invitat la o audiență de către Majestatea Sa Regele care a durat o oră. (…) Impresia mea este că Regele speră să mențină neutralitatea și chiar crede în ea, dar este foarte posibil ca Brătianu să-l constrângă pe Rege în așa fel încât să nu mai poată rezista.”
„Brătianu, după ce am vorbit aseară îndelung cu el, a declarat categoric faptul că țara va rămâne neutră. Consiliul de Coroană de mâine îmi va dovedi că spune adevărul. Brătianu a declarat în repetate rânduri că, sub conducerea sa, România nu va intra în război decât dacă va fi atacată și crede că bulgarii au această intenție.”
La 27 august 1916, la ora 9 seara, ministrul plenipotențiar al României la Viena, Edgar Mavrocordat, a înmânat autorităților austro-ungare declarația prin care România se afla în stare de război cu Imperiul Austro-Ungar.
