Încă din septembrie 1917, Puterile Centrale au început să transfere trupe de pe Frontul Român în alte teatre de operațiuni. Au fost retrase următoarele unități: Corpul alpin, Batalionul de munte din Württemberg, Divizia a 13-a de infanterie austriacă, plus alte șase mari unități. Începuse un adevărat război de propagandă pe linia frontului.
Pe Frontul românesc Puterile Centrale au început un amplu război de propagandă
Trupele ruso-române au fost, de asemenea, reorganizate. Rolul armatei române a crescut în toamna anului 1917, deoarece a început să apere o secțiune tot mai mare a frontului. În octombrie 1917, pe frontul românesc, Puterile Centrale se aflau într-un dezavantaj numeric de 2 la 1 în ceea ce privește diviziile de infanterie. Dar acest lucru poate fi înșelător din cauza stării îngrijorătoare a diviziilor rusești, deoarece acestea nu erau capabile de acțiuni ofensive de amploare, iar liniile lor defensive erau din ce în ce mai dezorganizate. Ținând cont de toate acestea, s-a ajuns la un echilibru precar pe front.
Germanii îi îndeamnă pe soldații români să „vină acasă”, cu alte cuvinte, să dezerteze
Sfârșitul luptelor a determinat Puterile Centrale să lanseze o campanie de propagandă împotriva armatei române, campanie care s-a dovedit extrem de eficientă în cazul armatei ruse.
Caracterul amplu al campaniei de propagandă s-a bazat pe distribuirea de materiale tipărite soldaților români, menite să-i convingă să dezerteze sau să „fraternizeze” cu trupele Puterilor Centrale. Ziare precum „Gazeta Bucureștilor”, „Lumina”, „Timpul”, „Săptămâna ilustrată” au fost aruncate peste linii sau lăsate în „no man’s land”.
Fotografiile cu dezertori din armata română au fost publicate în „Săptămâna ilustrată” sub titlul:
„Veniți acasă, soțiile și copiii voștri, părinții și pământurile voastre vă așteaptă cu brațele deschise”.
Mesajul era adresat soldaților români care erau îndemnați să se întoarcă acasă, în Muntenia
În ciuda acestei ample campanii, puțini soldați români au dezertat. Acest lucru s-a datorat, în parte, măsurilor luate de armata română pentru a stopa răspândirea propagandei germane care a intrat în plină desfășurare după bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Un document elaborat de Departamentul de Informații al Marelui Cartier General în 1917, sintetizează marea varietate de mijloace și ingeniozitatea folosită de germani pentru a demoraliza trupele române:
„Răspândirea de ziare și ilustrații românești cu următorul conținut: de obicei, orice eveniment major de pe fronturi sau de pe scena politică era scris tendențios și difuzat trupelor române prin intermediul manifestărilor care vorbeau despre fericirea din teritoriul ocupat și îi îndemnau pe soldați să nu mai lupte; pentru a-i ademeni pe soldații români „slabi de spirit”, germanii acționau ca poștași, adunând scrisori de pe teritoriul ocupat și aruncându-le peste sârma ghimpată, astfel încât soldații să le fie dor de casă și să-și părăsească pozițiile. De asemenea, trimiteau scrisori de la soldați români care își invitau camarazii să dezerteze, pentru că germanii îi primeau bine, le dădeau țigări și cafea și nu trăgeau în ei; În afară de aceste încercări, care se adresau sufletului soldatului român, care tânjea după casă și familie, germanii nu neglijau partea materială, căci aruncau și împrăștiau pe tot frontul țigări și alte daruri ademenitoare; în timpul armistițiului – contrar prevederilor categorice – se întâlneau și fraternizau. În sectoarele rusești au deschis mici magazine în care se vindeau gratuit băuturi spirtoase, iar ofițerii superiori veneau la aceste întruniri, în care soldatul rus era ușor de agitat”.
Reacția românilor după campania de propagandă
Propaganda Puterilor Centrale nu a rămas fără răspuns. Armata română a început să tipărească, în noiembrie 1917, „Die Kriegswoche” de patru pagini în limba germană, destinat trupelor germane și austro-ungare.
Publicația conținea informații despre desfășurarea războiului și despre situația politică și socială (despre demonstrațiile de pace de la Berlin, despre scăderea valorii mărcii germane), care erau din ce în ce mai nefavorabile Puterilor Centrale.
De asemenea, au fost publicate manifeste de propagandă destinate trupelor austro-ungare și germane și aruncate din avioane, la fel ca și cele germane. Apariția și difuzarea acestor tipărituri a continuat până în martie 1918, când a încetat în contextul negocierilor de pace.
Sursa: Europecentenary.eu
