Deslușirea tainei Sabiei Kârgâzstanului. Istoria fascinantă a artei medievale din inima Asiei Centrale
De o raritate remarcabilă în Asia Centrală, această sabie rafinată din Kârgâzstan a fost descoperită în condiții excepționale, servind drept mărturie vie a măiestriei extraordinare a meșteșugului desfășurat de fierarii medievali.
În spatele acestei descoperiri se află un trio de frați dedicați: Chyngyz, Abdylda și Kubat Muratbekov, împreună cu compatriotul lor Nurdin Jumanaliev. Descoperirea a fost anunțată de Siyatbek Ibraliev, cercetător în cadrul complexului național kârgâz Manas Ordo, o destinație turistică și un sit cultural din Talas, dedicat eroului legendar Manas, un personaj central în literatura epică kârgâză.
„Frații, cu o pasiune arzătoare pentru arheologie, s-au dedicat neîncetat descoperirii comorilor ascunse ale trecutului. Într-un interval de doar un an, ei au adăugat cu generozitate aproximativ 250 de artefacte istorice valoroase la colecția muzeului, un efort demn de admirație”, a declarat Siyatbek Ibraliev în Turmuș.
”Stilul sabiei își are originea în secolul al XII-lea, în Iran, țară de unde s-a răspândit în ținuturi îndepărtate, extinzându-și influența din Maroc până în Pakistan. Curbura blândă a lamei sugerează o posibilă legătură cu tărâmul musulman, asemănătoare cu celebrele săbii shamshir din întinderea indo-iraniană.”
Lungimea totală a sabiei recent descoperite în Kârgâzstan se întinde până la 90 de centimetri. Mânerul se remarcă printr-o lungime de 10,2 centimetri, iar apărătoarea măsoară 12 centimetri. Lama, punctul central atât al formei, cât și al rolului în luptă, se întinde pe o lungime de 77 de centimetri, cu o lățime de 2,5 centimetri.
Descoperirile includ, de asemenea, un vas, cu un diametru de numai 5 centimetri, proiectat în scopul topirii metalului, cu un gât subțire pentru turnarea lichidului. Aceleași cupe erau folosite în Evul Mediu pentru a transporta monede de aur, argint și cupru. A fost găsită și o monedă cu inscripții arabe complexe pe ambele fețe. Această monedă, marcată de asocierea sa cu statul Karakhanid în secolul al XI-lea, a circulat cândva pe teritoriile din Kârgâzstan. Sıyatbek Ibraliyev a mai precizat că prezența atât a uneltelor de topire a metalelor, cât și a monedelor bătute, conturează un portret viu al atelierelor care prosperau cândva în vecinătate.
O deosebire importantă este reprezentată de faptul că domnitorii din acea perioadă produceau dirhami (și nu monede) din aur, argint și cupru, cu o greutate cuprinsă între 2,5 și 3,5 grame. Ceea ce este interesant și relevant în mod deosebit din această incursiune în numismatică este frecvența cu care se schimbau granițele statelor arabe, întinderea acestor granițe și genealogia din perioada karakhnidă (la fel ca alte imperii, conducătorii obișnuiau să lase însemne grandioase pe dirhami).
Acești dirhami ne arată amploarea activității economice și a inflației
„De exemplu, în 1035, un dirham permitea cumpărarea a 12 kilograme de orz! În 1046, 160 de kilograme de struguri puteau fi cumpărați cu un dirham, în timp ce un cal agricol obișnuit costa 20 de dirhami (caii de cavalerie costau undeva în jur de 300 de dirhami).”
În cele din urmă, a fost găsit și un pumnal ruginit, ascuțit pe ambele părți, cu o lungime de 24,8 centimetri și o grosime de 4,3 centimetri în partea cea mai lată. În locul unde ar fi trebuit să se afle mânerul, acesta avea o grosime de 5 centimetri. Până în prezent, complexul Manas Ordo a înregistrat 39 de artefacte descoperite.
