Pandemia a provocat milioane de decese în secolul al XIV-lea
Una dintre cele mai importante întrebări despre Moartea Neagră, pandemia care a provocat milioane de decese în secolul al XIV-lea, este unde și când a început. Acum, un nou studiu indică o comunitate comercială din Lacul Issyk Kul, în actualul Kârgâzstan, ca fiind locul unde a început pandemia în anii 1338 și 1339.
Cercetarea, publicată în revista Nature, a fost făcută de o echipă de oameni de știință și cercetători de la Institutul Max Planck de Antropologie Evolutivă din Leipzig, Universitatea din Tübingen și Universitatea din Stirling.
Una dintre cele mai populare teorii a susținut că sursa acesteia se află în Asia de Est, mai exact în China. Cu toate acestea, singurele descoperiri arheologice disponibile până în prezent provin din Asia Centrală, din apropierea lacului Issyk Kul, care se află la est de Bishkek, capitala Kârgâzstanului. Aceste descoperiri arată că o epidemie a devastat o comunitate comercială locală în anii 1338 și 1339. Mai exact, săpăturile care au avut loc la sfârșitul anilor 1880 au scos la iveală pietre funerare care indică faptul că persoanele au murit în acei ani din cauza unei epidemii sau a unei „ciume” necunoscute.
În acest studiu, o echipă internațională de cercetători a analizat ADN-ul străvechi din rămășițele umane, precum și date istorice și arheologice din două situri care au fost descoperite conținând inscripții despre „pestilență”. Primele rezultate ale echipei au fost foarte încurajatoare, deoarece ADN-ul bacteriei ciumei, Yersinia pestis, a fost identificat la persoanele cu anul 1338 înscris pe pietrele lor funerare.
„Am putut demonstra, în sfârșit, că epidemia menționată pe pietrele funerare a fost într-adevăr cauzată de ciumă”, a declarat Philip Slavin, unul dintre autorii principali ai studiului și istoric la Universitatea din Stirling.
Originile acestei pandemii au fost îndelung dezbătute
Cercetătorii au asociat anterior apariția Morții Negre cu o diversificare masivă a tulpinilor de ciumă, un așa-numit eveniment Big Bang al diversității ciumei. Dar data exactă a acestui eveniment nu a putut fi estimată cu precizie, și se credea că a avut loc cândva între secolele al X-lea și al XIV-lea. Acum, echipa a pus cap la cap genomurile antice complete ale ciumei din siturile din Kârgâzstan și a investigat modul în care acestea ar putea avea legătură cu acest eveniment Big Bang.
„Am descoperit că tulpinile antice din Kârgâzstan sunt poziționate exact la nodul acestui eveniment de diversificare masivă. Cu alte cuvinte, am găsit tulpina sursă a Morții Negre și chiar îi cunoaștem data exactă [adică anul 1338]”, spune Maria Spyrou, autorul principal și cercetător la Universitatea din Tübingen.
Se pare că ciuma nu este o boală a oamenilor; bacteria supraviețuiește în rândul populațiilor de rozătoare sălbatice din întreaga lume, în așa-numitele rezervoare de ciumă. Prin urmare, vechea tulpină din Asia Centrală care a provocat epidemia din 1338-1339 din jurul lacului Issyk Kul trebuie să provină dintr-un astfel de rezervor.
„Am descoperit că tulpinile moderne cele mai apropiate de tulpina străveche se găsesc astăzi în rezervoarele de ciumă din jurul munților Tian Shan, deci foarte aproape de locul în care a fost găsită tulpina străveche. Acest lucru indică o origine a strămoșului Morții Negre în Asia Centrală”, explică Johannes Krause, autorul principal al studiului și director la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă.
Acest studiu demonstreză faptul că o comunicare eficientă între istorici, arheologi și geneticieni poate rezolva orice mister al lumii:
„Studiul nostru pune capăt uneia dintre cele mai mari și mai fascinante întrebări din istorie și stabilește când și unde a început cea mai gravă boală a omenirii”, adaugă Philip Slavin.
