După această mărturisire a vorbit despre relaţia dintre inovaţie şi influenţele pe care dezvoltarea tehnologiei le-a avut în ciclurile economice, despre imposibilitatea de a realiza predicţii pe termen foarte lung pentru pieţele produselor de consum.
Economistul Kenneth J. Arrow s-a născut la 23 august 1921 în New York.
Mama lui, Lilian (Greenberg), era din Iași, iar tatăl său, Harry Arrow, era din Podu Iloaiei din apropiere.
Familia sa de evrei din România a susținut foarte mult educația sa.
Crescând în timpul Marii Depresii, a îmbrățișat socialismul în tinerețe.
Ulterior s-ar îndepărta de socialism, dar opiniile sale au păstrat o filozofie înclinată spre stânga.
A absolvit liceul Townsend Harris și apoi a obținut o diplomă de licență la City College din New York în 1940 în matematică, unde a fost membru al Sigma Phi Epsilon.
A urmat apoi Universitatea Columbia pentru studii postuniversitare, obținând o diplomă de masterat în matematică în iunie 1941.
Aflându-se acolo, Arrow a studiat cu Harold Hotelling, care l-a influențat să schimbe domeniile de interes cu economia.
A servit ca ofițer meteorolog în Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite din 1942 până în 1946.
Din 1949 a lucrat la Universitatea Stanford, a realizat numeroase stagii de cercetare la Cambridge, apoi, între 1968 şi 1979, a fost profesor la Harvard.
Din 1979 a revenit la Stanford, în cadrul Departamentului de Economie, unde a deţinut titulatura „Joan Kenny” profesor de economie şi profesor de cercetări operaţionale emeritus.
Printre cele mai cunoscute realizări ale sale se numără teoria imposibilităţii, teoria generală a echilibrului – considerată „piatra filosofală” a economiştilor – şi teoria creşterii economice endogene.
Profesorului Kenneth Arrow i s-a decernat, alături de John Hicks, Premiul Nobel în Ştiinţele Economice, în anul 1972, la vârsta de 51 de ani, rămânând, până acum, cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel în Economie.
