Grigore C. Moisil, unul dintre cei mai importanți matematicieni din lume. Moștenirea sa a inspirat generații
Părinții s-au dedicat în totalitate instruirii viitorului matematician. De la mama sa a învățat să gândească în mod logic și rațional, iar de la tatăl său a moștenit minuțiozitatea. Chiar de la vârsta de 7 ani, el obișnuia să-și noteze impresiile și întâmplările într-un jurnal, iar la 9 ani a scris mai multe compuneri remarcabile, care au fost publicate în volumul intitulat „Un om ca oricare altul”, tipărit de Editura Albatros în anul 1979. Printre acestea se numără „O excursie la un depozit de mașini agricole” și „O excursie la Parcul Carol I”. În 1916, la vârsta de 10 ani, Grigore a început să înregistreze un jurnal intitulat „În timpul războiului. Călătorie plăcută, dar nu de plăcere”.
Tânărul ce avea să devină un reputat matematician și-a început educația la școala primară în București, continuând apoi liceul în Vaslui și în capitală. Sub presiunea insistentă a unor rude, el a urmat studiile superioare la Facultatea de Construcții din cadrul Politehnicii, dar nu s-a oprit aici. În mod concomitent, a urmat și secția de matematică la Facultatea de Științe, dând dovadă de hotărâre și ambiție în căutarea cunoașterii.
În anul 1929, tânărul a renunțat la Politehnică în anul 4, după ce promovase toate examenele din primii trei ani de studiu
În același an, Grigore Moisil și-a susținut teza de doctorat intitulată „Mecanica analitică a sistemelor continue” în fața unei comisii conduse de ilustrul Gheorghe Țițeica. Această teză a fost publicată la prestigioasa Editură Gauthier-Villars din Paris, reprezentând o realizare remarcabilă pentru român.
După aceea, tânărul Moisil a efectuat un stagiu în Franța între anii 1930 și 1931, perioadă ce a stârnit în el dorința de cunoaștere și explorare. El și-a prezentat teza de docență la Universitate din București, abordând subiectul „Sur une classe de systèmes d’équations aux dérivées partielles de la Physique mathématique”. Această lucrare deosebită a deschis noi orizonturi în cariera sa academică. În plus, privilegiul unei burse Rockefeller i-a oferit lui Moisil o oportunitate unică de a se conecta cu marii matematicieni ai vremii în orașe de renume precum Roma și Paris.
La finalul anului 1932, Moisil s-a întors în țară, unde i-a fost acordat un post de conferențiar suplinitor la Universitatea din Iași. Cu toate că avea doar 25 de ani, el se remarcase deja prin numeroase lucrări deosebite, multe dintre ele publicate în reviste internaționale.
În cadrul unei întâlniri cu elevii bucureșteni, profesorul a declarat:
„Nu ştiu dacă este adevărat faptul că aș fi un mare matematician. Sunt alţii mai buni. Cred că omul trebuie să se căznească să facă lucruri cât poate el mai bine. Poate că atunci când aveam 25 de ani aş fi vrut să fiu un mare matematician. Acum însă ştiu că omul trebuie să se bucure pentru orice lucru pe care îl face bine. Şi când e vorba să-ţi alegi o meserie, s-o alegi pe aceea care să nu fie indiferentă societăţii”.
Unul dintre elevii prezenți i-a răspuns: „Matematica poate fi înţeleasă de absolut toată lumea. Când spune cineva că nu îi place matematica, înseamnă că i s-a explicat prost. Să ştiţi însă că şi cei din jur te pot influenţa.
Despre calculatorul anilor ’70, Moisil era de părere că: „ este o unealtă extrem de perfectă. Citeşte cartelele perforate, e folosit să se facă traduceri în diferite limbi şi multe altele. Dar calculatorul nu face decât ceea ce îi spui, face ceea ce i-ai programat. Dacă programul nu e făcut bine, atunci calculatorul se opreşte din lucru. Dacă ştii un lucru prost, la calculator se vede îndată, el nu se pricepe să te acopere, se opreşte şi spune pur şi simplu: instrucţiunea nr. cutare nu este corectă. Chiar dacă eşti director şi ai o idee proastă pe care ai pus-o la calculator, el nu se preface că nu vede. Calculatorul nu primeşte şperţ ca să te acopere, nu umblă nici cu periuţa, nici cu linguşeala. Cine vrea să lucreze cu calculatorul trebuie să gândească exact, să înveţe rigoarea matematică”.
Contribuția lui Grigore C. Mosil la dezvoltarea informaticii în țară
Fiind recunoscut drept fondatorul școlii de algebra logicii și teoria algebrică a mecanismelor automate, precum și al studiilor de logică polivalentă și logică nuanțată, Grigore Moisil a avut o contribuție excepțională la evoluția informaticii în România și la pregătirea primelor generații de specialiști în domeniu. Realizările sale notabile au pus bazele primelor calculatoare românești, consolidând astfel domeniul informaticii în țară.
A fost o personalitate remarcabilă în lumea academică, deținând funcții de prestigiu în cadrul mai multor instituții. A fost profesor la Universitate din București, un membru distins al Academiei Române și laureat la Premiu de Stat. De asemenea, a fost membru al Academiei Poloneze de Științe, al Institutului Internațional de Filozofie din Paris și vicepreședinte al Diviziei de Logică, Metodologie și Filozofia Științelor. Contribuțiile sale deosebite l-au adus în rândul membrilor Academiei din Messina și Academiei Lumii Latine. A primit titlul onorific de Doctor Honoris Causa al Universității din Bratislava, confirmându-i astfel distincția în domeniul său de expertiză. Ca autor prolific, Moisil a publicat lucrări remarcabile în diverse domenii, precum legile matematicii, mecanica firului, sistemele de ecuații ale fizicii matematice și geometria mecanică.
Grigore C. Mosil a părăsit această lume pe data de 21 mai 1973, în orașul Ottawa din Canada. Avea doar 67 de ani când s-a stins în timpul unei călătorii pe care o întreprinsese pentru a ține o serie de conferințe în cadrul unor instituții universitare. Moisil a lăsat în urmă o moștenire imensă în domeniul matematicii și informaticii, continuând să inspire generațiile viitoare de oameni de știință.
