Două condiții ale românilor din Transilvania medievală
Printre acești dregători și funcționari, numiți la porunca soției principelui, se numără și Ștefan Strâmbul, care printr-o scrisoare (în același timp și un jurământ de credință) își anunță noul său statut, noua sa profesie.
Nobilul român, aflat în subordinea nobilului prefect Francisc Beleyesi, urma să se preocupe de probleme financiare, deci de catalogul de cheltuieli, cu cea mai mare acribie de care putea da dovadă, urmând să ceară, fără nicio ezitare, atunci când s-ar fi ivit cazul, ajutorul mai-marelui său. Noul funcționar jură să rămână credincios binefăcătorilor lui, asigurând că nu va unelti împotriva lor. Numirea în funcție a lui Mihai Strâmbul, deci a unui român, nu este, cum am spus, singulară, ci este parte a unei acțiuni complexe, care a dus la îmbunătățirea situației economice a Făgărașului. De asemenea, acest document, care datează de la 11 aprilie 1669, arată că nu numai maghiarii, sașii sau secuii puteau ocupa funcții înalte, cu responsabilitate, ci și românii, în baza educației și a loialității afișate.
Însă pentru a putea ocupa funcții, românii trebuiau să depășească mai întâi statul de iobag. Precum în Valahia și Moldova, libertatea se putea cumpăra. Așa face de pildă preotul Popa Ștefan din Tilișca, care obține, pentru suma de 115 florini, eliberarea din statul de iobag pentru el și fiii săi, Dumitru, Vasile și Ștefan.
Eliberarea se realizează prin cerere personală, popa Ștefan venind în casa prietenului lui Ioan Balpaki, Barthos Veres, pentru a cere slobozirea din statutul de iobag: ,, Eu loan Balpaki, locuitor In Vurvar în comitatul Alba, dau de știre tuturor cărora se cuvine prin această scrisoare a mea din cest an, în ziua de 11 Noiemvrie, când am fost în Miercurea în casa prietenului meu Barthos Veres, a venit în fața mea preotul roman cu numele Ștefan Popa din Tilișca în scaunul Săliște, al cărui neam întreg și el însuși mi-au fost iobagi adevărați. Nobilul maghiar se angajează ca el și familia lui să respecte această decizie. Aceste informații provin dintr-un document datând din 11 noiembrie 1667, în fapt o scrisoare pe care fostul o iobag o primește drept dovadă a noii sale condiții, a noului său statut.
