Ședințele clarvăzătorului Iosef Schmidt deveniseră foarte populare în Bucureștiul anilor 1930.
Aceştia din urmă dau răspunsurile în limba română şi asistând la o şedinţă în care spiritele acestora stau de vorbă cu medium-ul, te miri cum Iosef iSchmidt, care vorbeşte prost româneşte se exprimă atât de corect.
Clair-voyant-ul s’a stabilit deocamdată în Bucureşti, sos. Mihail Ghica no. 13. Dânsul nu acceptă să pună diagnoza unui bolnav, decât dacă acesta vine însoţit de medicul său. Ceva mai mult, dacă bolnavul nu se poate deplasa, Schmidt pune diagnosticul dela distanţă, dar numai cu asistenţă medicală.
O experiență interesantă
Fără îndoială că Iosef Schmidt este un clair-voyant, de o putere uimitoare. În săptămâna trecută am făcut o experienţă concludentă .
Eram adunaţi în casa lui Schmidt: un consilier de Curte, un judecător, un profesor fost deputat, câţiva ziarişti şi bineînţeles… câteva doamne. În total cincisprezece persoane.
O odae banală. Lampa electrică luminează crud şi atmosfera — fiindcă am fost nevoiţi să închidem ferestrele, spre a ne feri de priviri indiscrete, casa fiind la parter — înnăbuşitoare.
Ne-am aşezat cu toţii pe scaune, dealungul celor trei pereţi; lângă al patrulea se află sofaua pe care s’a culcat, cu faţa în sus Iosef Schmidt. Mediumul e nervos.
Cu puţin înainte căzuse în transă şi după şedinţă întotdeauna se simte obosit. Managerul său, d. Mandiuc, după ce se convinge că Schmidt se află intr’o poziţie de perfect repaus, îl îndeamnă să-şi concentreze privirea asupra unui punct.
— „Nu pot, nu pot!” spune nervos Schmidt şi trupul întreg I se crispează. Domnul Mandiuc îi dă un pahar cu apă, îl linişteşte şi după câteva minute îi arată din nou un punct, pe perdeaua ferestrei. De data aceasta, Schmidt se concentrează câteva clipe şi apoi adoarme într’un somn din ce în ce mai liniştit.
Când managerul socoti că e cufundat în somn, ne rugă să propunem experienţa pe care o dorim.
