Experienţa, deşi s’a mai încercat, a interesat totuş grupul care era la Schmidt si am găsit astfel asentimentul tuturor.
- „Nu ştiu dacă va fi în stare să facă acest lucru — a spus managerul lui Schmidt. Să încercăm… Pe care anume scriitor voiţi să-l aduceţi?”
— „Pe Jean Bart — am spus eu — şi cititorii vor vedea îndată în ce scop — fiindcă a murit de curând!”.
S’a făcut iar linişte şi managerul adresându-se lui Schmidt l-a întrebat ca şi prima dată:
— „Eşti de faţă?”
— Da — a răspuns Schmidt, în somn.
— „Cum te numeşti?”
— „Nicolae Bărbulescu”…
— „Frate Nicolae, caută-l pe Jean Bart să ne spună ceva.,.”
Schmidt se convulsiona şi bolborosia cuvinte neînţelese.
Notăm că de astă dată vorbia curat româneşte, deşi limba lui maternă e germana şi treaz fiind vorbeşte stricat limba noastră…
„Vrea Jean Bart să ne scrie ceva?”
Schmidt tot mai agitat a ridicat domol mâna în aer şi a început să scrie prin aer.
După ce managerul i-a pus în mână un creion şi i-a prezentat o foaie de hârtie, Schmidt a început să scrie cu repeziciune. A scris cinci pagini. La ultimele rânduri agitaţia lui creştea şi în cele din urmă, obosit, a lăsat creionul din mână şî a căzut în somn adânc.
Reproducem două din paginele lui Schmidt, aşa cum au fost scrise. Citite în oglindă ele dau următoarele fraze:
„Nici călătorii, nici căpitanul vaporului nu ştiu unde (au) să meargă numai (în largul) de mării se va deschide plicul….. unele societăţi au ajuns să introducă sistemul biletelor de căilătorie plătibil ar… (în rate)
(Altele) au imaginat un fel de călătorii surprise”
Senzaţionalul începe acum deabia:
Cele scrise de Schmidt sunt cu adevărat gândurile lui Jean Bart, căci mediul a reprodus textul unui articol inedit al decedatului scriitor ,„Turismul de apă”, articol care se găsia în buzunarul meu.
Intenționat cerusem lui Schmidt să scrie un articol de Jean Bart, căci voiam să fac experienţă de clarviziune.
Nu putea fi vorba de un fenomen de sugestie, nu puteam dicta eu — fără voe — mediului frazele scrise, căci nu citisem încă acel articol.
Ceva mai mult: Schmidt a început să scrie cu o frază din mijlocul articolului, aceea care se găsia pe prima din foile pe care le aveam în buzunar.
Schmidt a citit deci — fiind în transă — articolul care se găsia ascuns în buzunar.
Clarviziunea este deci un fenomen dovedit ştiinţific.
