Pe lângă acest inel gravat, vechi de 1.800 de ani, arheologii au descoperit o colecție de monede carolingiene, ceramică medievală și multe altele.
Descoperire impresionantă a unui inel în Franța
În jurul secolului al II-lea sau al III-lea e.n., un inel de aur cu chipul zeiței romane Venus a fost pierdut pe un drum din ceea ce este astăzi Bretania, Franța. Circumstanțele exacte ale apariției bijuteriei și modul în care a ajuns în această zonă sunt necunoscute, însă inelul și o serie de artefacte la fel de vechi descoperite în apropiere oferă informații importante despre istoria regiunii.
Cercetătorii de la Institutul Național Francez pentru Cercetări Arheologice Preventive (INRAP) au excavat situl înainte de dezvoltarea planificată în comuna franceză Pacé. Potrivit unei declarații, arheologii au descoperit dovezi ale unor așezări care se întind de la sfârșitul epocii bronzului până la începutul perioadei medievale, sugerând că oamenii au ocupat zona timp de aproximativ 2 000 de ani.
Un punct culminant al descoperirilor este inelul, care a supraviețuit într-o „stare excepțională de conservare”, se arată în declarație. Banda de aur conține un semn gravat, potrivit Metropolitan Museum of Art.
Gema nicolo (gravura) o înfățișează pe Venus Victrix, sau Venus cea victorioasă, un nume pentru zeița romană care subliniază asocierea sa cu puterea imperială și cuceririle romantice deopotrivă. În epoca antică, Venus Victrix, care și-a împrumutat legăturile cu puterea militară de la Ishtar, zeița mesopotamiană a războiului și a dragostei, era adesea reprezentată în armură completă. Se știe că generalii romani „o invocau pe Venus Victrix înainte de luptă și îi ofereau ofrande cultului ei”.
Inel vechi de 1.800 de ani, descoperit în Franța. Sursa Foto: Twitter/X
Până la începutul secolului al XIX-lea, însă, cuvântul a căpătat o altă semnificație
O statuie din marmură a Paulinei Bonaparte (sora lui Napoleon Bonaparte) în rolul lui Venus Victrix celebrează iscusința zeiței în problemele inimii. Reprezentată goală întinsă pe o canapea, Pauline ține în mână un măr, făcând aluzie la mitul grecesc în care Paris, un prinț al Troiei, oferă un măr de aur omologului grec al lui Venus, Afrodita, alegând-o pe aceasta în locul lui Hera și Atena drept cea mai frumoasă zeiță dintre toate.
Conform legendei, decizia lui Paris – și promisiunea Afroditei de a-l răsplăti cu dragostea Elenei din Troia, cea mai frumoasă femeie din lume – a declanșat războiul troian.
Inelul recent descoperit datează din perioada de ocupație a Bretaniei de către romani, care a început cu cucerirea regiunii de către Iulius Cezar în anul 56 î.e.n. În această perioadă, o rețea de drumuri făcea legătura între localnici, care se deplasau cu vehicule pe roți care lăsau urme vizibile și astăzi. Un astfel de călător și-a pierdut probabil inelul pe drum, unde a rămas timp de aproape două milenii.
Inel vechi de 1.800 de ani, descoperit în Franța. Sursa Foto: Twitter/X
După cum notează INRAP, comunitatea din Bretania și-a atins apogeul între secolele VII și VIII e.n.
Locuitorii au dezvoltat o infrastructură robustă, bazată pe împărțirea terenurilor în parcele cu un scop bine stabilit, cum ar fi agricultura, locuința, gătitul și depozitarea.
Arheologii au descoperit numeroase urme ale cătunului medieval, inclusiv oale de gătit, vase de depozitare, pietre de moară folosite pentru măcinarea cerealelor și resturi carbonizate de cereale și leguminoase.
O altă descoperire remarcabilă a fost un depozit cu o duzină de monede din Imperiul Carolingian, ale cărui granițe se întindeau pe o mare parte din vestul Europei la începutul epocii medievale. Datate în secolele al IX-lea și al X-lea e.n., monedele au fost îngropate într-o perioadă de mare agitație, când vikingii efectuau raiduri pe teritoriul carolingian. Deși situl nou excavat a fost abandonat cam în aceeași perioadă, Owen Jarus de la Live Science scrie că „nu este clar dacă [retragerea coloniștilor] și depunerea monedelor se datorează raidurilor vikingilor”.
