Cum au încercat localnicii din Târgu Jiu să apere orașul în Primul Război Mondial?
Peste 22 de divizii de pe fronturile de vest au ajuns în Transilvania în doar trei săptămâni. Trupele care au fost aduse erau experimentate. Armata I germană din Transilvania a fost împărțită în două: la nord, Corpul I, sub comanda generalului Curt von Morgen, iar la sud, Corpul XXXIX, comandat de generalul Hermann von Stabs. La 6 septembrie, a fost creată Armata a IX-a germană, sub comanda lui Erich von Falkenhayn, iar câteva săptămâni mai târziu, trupele române au fost împinse din Transilvania, menținând însă controlul asupra trecătorilor Carpaților.
Trupele Puterilor Centrale au încercat să pătrundă prin trecătorile Bran, Predeal ,Oituz și prin defileurile Olt și Jiu. Din motive strategice și geografice, Erich von Falkenhayn a ales să atace în forță Defileul Jiului, deoarece era cel mai scurt și oferea cea mai bună oportunitate de a surprinde trupele române.
În acea zonă, trupele române erau cele mai vulnerabile
Zona era apărată de Divizia 11 Infanterie română, care era epuizată și cu forțe insuficiente. Împotriva acesteia, Puterile Centrale au adunat o serie de efective impresionante, sub comanda generalului bavarez Paul Ritter von Kneussle, compuse din Brigada 144 infanterie austriacă, Divizia 11 infanterie bavareză, Divizia 301 infanterie germane și Divizia 6 cavalerie germane. Divizia a 7-a de cavalerie germană și Batalionul montan de elită din Wurttemberg (BVW) erau pe drum. Lipsite de orice fel de informații militare, trupele române nu știau nimic despre marea concentrare de forțe din fața lor.
Trecerea prin Defileul Jiului
La 23 octombrie, după o amânare de cinci zile din cauza ninsorilor abundente, Kneussl a început ofensiva prin zonele Vulcan și Surduc, trupele sale respingându-i rapid pe români. Trupele românești au început retragerea spre Târgu Jiu, moment în care Comandamentul Român a ordonat trimiterea urgentă la fața locului a generalului Ioan Dragalina. Generalul a evaluat situația ca fiind una „gravă, dar nu dezastruoasă” și a ordonat o serie de contraatacuri locale. În timp ce se afla pe front, Dragalina a fost grav rănit și, în cele din urmă, a cedat în urma rănilor suferite două săptămâni mai târziu.
Forțele Puterilor Centrale au avansat până la periferia orașului Târgu Jiu, unde au dat peste un pod care traversa râul Jiu. Acesta este momentul în care milițiile românești din oraș și populația civilă au venit în ajutorul armatei pentru a organiza o rezistență. Bătrâni, tineri și chiar femei au pus mâna pe arme și i-au împiedicat pe germani să treacă podul. În mod surprinzător, această apărare improvizată a reușit să țină inamicul pe loc până la sosirea unei coloane de infanterie românești, care a împrăștiat trupele inamice. Germanii au fost nevoiți să se retragă în munții de la nord de Târgu Jiu.
Contraatacul trupelor românești l-a obligat pe Falkenhayn să acționeze rapid pentru a trece în Muntenia înainte de sosirea iernii
Falkenhayn a consolidat trupele din defileu cu încă trei divizii de infanterie germane, punând toate trupele sub comanda generalului Viktor Kühne. Înaltul Comandament Român a retras Divizia 11 de pe front și a trimis în locul ei Divizia 7, care a sosit prea târziu pentru a schimba soarta bătăliei.
Pe 11 noiembrie, Falkenhayn a ordonat un atac general, unitatea bavareză de trupe montane reușind să ajungă pe flancurile românilor. Astfel, pe 12 noiembrie trecătoarea era complet în mâinile germanilor, iar pe 15 noiembrie orașul Târgu Jiu a cedat, după o scurtă luptă cu trupele de miliție.
