Cum arăta și se îmbrăca cel mai năzdrăvan Domn al Țării Românești. Caricatura care îi răzbuna pe preoți

 

Mavrogheni-bei, fost prinț de Samos și ambasador al Turciei la Viena, dăruia, în 1915, prin intermediul lui C.G. Manu, ministrul plenipotențiar al României la Constantinopol, o pictură în ulei care îl arată pe Nicolae Mavrogheni pe tron, ascultându-l pe Divan-Efendi care citește firmanul de învestitură.

În dreapta și în stânga tronului sunt șiruri de boieri în picioare, trei tunuri turcești și un steag românesc cu Sfântul Gheorghe, descria tabloul, la 1922, I. Băncilă.

Domnul Nicolae Mavrogheni (1784-1789) are pe cap cucă cu pene, este îmbrăcat cu o manta albă cu mâneci scurte îmblănită. Dedesupt are un anteriu galben. Înfățișarea lui este serioasă, are o față grasă și barbă mare neagră.

Pictura este o copie după originalul care se găsea la membrii familiei Mavrogheni. Ea a fost în casa de la țară a lui Nicolae Mavrogheni de la Terapia și vândută de un turc, după confiscarea bunurilor familiei, unui anume Mylas, care a revândut-o în 1846 lui Petru Matzas Mavrogheni din Paris.

La cap legat turcește

În colecția de stampe a Academiei Române mai există o gravură în aramă, colorată, unde Domnul este înfățișat în picioare, cu capul întors spre stânga, are barbă mare și pe cap un turban colorat (roșu, galben, negru).

Îmbrăcămintea lui este turcească și destul de frumoasă: deasupra are o haină scurtă cu mâneci de culuaore roșie și cu găitane, dedesupt se vede o cămașă verde și un brâu galben, unde sunt înfipte două pistoale și un hanger. Are șalvari verzi până la genunchi, ciorapi roșii și papuci galbeni. Mâna dreaptă o ține în sold, iar cu stânga gesticulează parcă ar vrea să arate ceva.

Gravorul necunoscut îl prezintă pe Mavrogheni cu barbă neagră, nas acvilin, privire blândă, așa cum îl descrie și Pitarul Hristache în „Povestea mavroghenească”, „la cap legat turcește sau uneori în port turcesc”.

Trăsura trasă de cerbi

O altă gravură îl arată pe Nicolae Mavrogheni fugind într-o trăsură trasă de doi cerbi, însoțit de garda sa de albanezi și de boieri. Domnul stă singur în trăsură și mână cerbii. Înaintea cerbilor călăresc doi soldați turci, iar de o parte și alta trăsurii călăresc soldați și boieri.

Domnul are pe cap cucă, e îmbrăcat cu o haină lungă (anteriu) cu dungi, încins cu brâu galben și la brîu un pistol. Peste haine are o manta îmblănită, de culoare roșie și cu blană pe margini. Are barbă mare și nas acvilin.

Acest ciudat tablou este făcută probabil de un gravor care trăia în București și a văzut năzdrăvăniile pe care le făcea Nicolae Mavrogheni, de băgase spaima în toți, fie boieri, preoți sau negustori.

Caricatura „preotului”

Cea mai interesantă dintre gravuri este, de fapt, o caricatură a lui Nicolae Mavrogheni, reprezentîndu-l diform, cu un cap colosal și cu potcap.

Are barbă mare până la piept, nas mic și butucănos, mâna stângă o ține la spate și cealaltă la tâmplă.

Este îmbrăcat cu un halat lung, mai jos de genunchi, șalvari strânși la glezne și în picioare papuci. Înfățișarea lui este foarte comică: ochii dați peste cap, mustățile lungi și ridicate în sus, un rânjet pe față.

I. Băncilă socotește că autorul a vrut să-l prezinte ca un preot, făcând aluzie la canonul preoților, pe care Domnul i-a silit să stea toată ziua în biserică:

Cât era ziua de mare

Sta priveghind în picioare,

Cu ochii pe drum sticliți

Și cu dinții toți rânjiți.

Sursa: I. Băncilă, Stampe și portrete necunoscute privitoare la Istoria Românilor, 1922