Cum arăta rația săptămânală de hrană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Marea Britanie
Ministerul Alimentației din Marea Britanie nu dorea să riște viețile marinarilor pentru alimente care urmau să fie irosite, iar reducerea importurilor a permis, de asemenea, economisirea de bani pentru armament. În mod surprinzător, 60% dintre britanici au declarat în sondajele guvernamentale că doresc introducerea raționalizării, mulți dintre ei considerând că aceasta ar garanta tuturor o parte echitabilă de alimente.
Fiecărui cetățean i s-a eliberat o broșură, pe care o ducea la un comerciant înregistrat pentru a primi provizii. La început, doar slănina, untul și zahărul au fost raționalizate. Dar, treptat, lista a crescut: carnea a fost raționalizată începând cu 11 martie 1940; grăsimile de gătit în iulie 1940, la fel ca și ceaiul; în timp ce brânza și conservele s-au alăturat în martie și mai 1941.
Alocațiile au fluctuat de-a lungul războiului, dar, în medie, rația săptămânală a unui adult era de 113 g de slănină și șuncă (aproximativ 4 felii subțiri), aproximativ 227 g de carne tocată, 57 g de unt, 57 g de brânză, 113 g de margarină, 113 g de grăsimi de gătit, aproape 1.5 l de lapte, 227 g de zahăr, 57 g de ceai și 1 ou.
Alte alimente, cum ar fi conservele de carne, pește, orez, lapte condensat, cereale pentru micul dejun, biscuiți și legume erau disponibile, dar în cantități limitate, în baza unui sistem de puncte.
Legumele și fructele proaspete nu au fost raționalizate, dar rezervele erau limitate
Unele tipuri de fructe de import au dispărut aproape complet. Lămâile și bananele au devenit de negăsit în cea mai mare parte a războiului; portocalele au continuat să fie vândute, dar legumicultorii obișnuiau să le rezerve pentru copii și femei însărcinate, care își puteau dovedi statutul prin prezentarea carnetelor de rație distinctive.
Mulți oameni își cultivau singuri legumele, încurajați în mare măsură de campania motivațională de mare succes „Sapă pentru victorie”. Cea mai controversată a fost pâinea; aceasta nu a fost raționalizată decât după încheierea războiului, dar „pâinea națională” din făină integrală a înlocuit sortimentul alb obișnuit, spre dezgustul celor mai multe gospodine care o găseau moale, cenușie și ușor de acuzat de probleme de digestie.
În mai 1942, a fost adoptat un ordin conform căruia mesele servite în hoteluri și restaurante nu trebuie să coste mai mult de 5 șilingi pe client, nu trebuie să aibă mai mult de trei feluri de mâncare și cel mult un fel de mâncare poate conține carne de porc, pește sau pasăre.
Acest lucru a fost, în parte, un răspuns la îngrijorarea tot mai mare a publicului cu privire la faptul că produsele alimentare de „lux”, care nu erau raționalizate, erau obținute în mod nedrept de către cei care își permiteau să ia masa în mod regulat în restaurante.
După terminarea războiului, raționalizarea a continuat
La 27 mai 1945, la doar trei săptămâni după Ziua Victoriei în Europa, rațiile au fost reduse considerabil.
Așadar, nu este de mirare că atunci când restricțiile au fost ridicate la 30 iunie 1954, când carnea a încetat să mai fie raționalizată, oamenii au reacționat cu încântare. În luna decembrie a acelui an, culoarea a revenit pe străzile odată plictisitoare ale Marii Britanii, iar vitrinele magazinelor erau pline de dulciuri.
Bucuria pură a acestui moment reiese dintr-un reportaj din The Times, din 20 decembrie:
„Magazinele afișează o abundență de dulciuri și alimente pentru a completa curcanul și budinca, care sunt elementele principale ale meniului de sezon.”
