În iulie 1936, o lovitură de stat militară a dus la Războiul Civil Spaniol. Conflictul a opus guvernul republican de stânga și naționaliștii susținuți de fasciști, conduși de generalul Francisco Franco. În condițiile în care Adolf Hitler și Benito Mussolini erau deja la putere în Germania și Italia, antifasciștii din întreaga lume se temeau că Spania va fi următoarea țară care va cădea, amenințând viitorul democrației europene.
Peste 35.000 de voluntari antifasciști au sosit în Spania din 52 de țări
Atunci când puteri mondiale precum Statele Unite și Regatul Unit au refuzat să intervină în Războiul Civil Spaniol, peste 35.000 de voluntari antifasciști au sosit în Spania din 52 de țări pentru a lua armele împotriva naționaliștilor. Printre aceștia se numărau evrei refugiați din Germania nazistă, intelectuali idealiști precum un tânăr George Orwell și comuniști hotărâți să zdrobească un inamic ideologic:
„Războiul civil spaniol părea că ar putea fi momentul în care fascismul a fost în sfârșit respins”, spune Richard Baxell, istoric și autor al cărții Războinici improbabili: Povestea extraordinară a britanicilor care au luptat în Războiul Civil Spaniol. „Exista acest sentiment că poate oamenii ar putea să iasă înarmați doar cu o armă și convingeri politice și să își facă partea lor alături de poporul spaniol pentru a învinge în sfârșit fascismul.”
Voluntarii străini care au luptat în „Brigăzile Internaționale” din Războiul Civil Spaniol au sperat să oprească marșul fascismului în Europa pentru a evita un război mult mai mare. Nu a fost așa.
Europa și SUA optează pentru non-intervenție și izolaționism în Războiul Civil Spaniol
Războiul Civil Spaniol a izbucnit la mai puțin de 20 de ani de la sfârșitul Primului Război Mondial, iar majoritatea liderilor mondiali doreau cu disperare să evite să fie atrași într-un alt conflict global care ar fi putut costa milioane de vieți.
În Statele Unite, președintele Franklin D. Roosevelt nu a reușit să convingă Congresul să sprijine Republica spaniolă. În schimb, legiuitorii au adoptat o serie de legi ale neutralității care au cimentat poziția izolaționistă a Americii în anii 1930.
În Europa, liderii din Marea Britanie și Franța au cerut tuturor națiunilor europene să semneze un pact de neintervenție prin care se angajau să nu se amestece în războiul civil din Spania. În total, 27 de țări au semnat acordul de neutralitate, inclusiv Germania, Italia și URSS. Hitler și Mussolini au încălcat rapid pactul, trimițând arme și soldați pentru a-l ajuta pe Franco, iar sovieticii au trimis în cele din urmă provizii și consilieri militari pentru a ajuta Republica.
În timp ce Madridul este amenințat, sosesc luptători voluntari străini
Pe măsură ce naționaliștii lui Franco mărșăluiau spre capitala spaniolă Madrid în august 1936, era clar că niciun aliat nu venea în apărarea Republicii spaniole. Atunci au început să sosească primii voluntari străini în număr semnificativ, pentru a lupta alături de republicanii atacați la Madrid.
Voluntarii au venit din Polonia, Franța, Marea Britanie, Irlanda, Germania, America Latină, Canada și zeci de alte țări, organizându-se în coloane. Au venit și femei, în principal ca asistente medicale în spitalele militare. Baxell spune că aproximativ 70 la sută dintre voluntari erau comuniști, deoarece partidul comunist din acea vreme era „cea mai zgomotoasă și mai mare organizație care lupta împotriva fascismului”.
Până în toamna anului 1936, Internaționala Comunistă sau „Comintern” – o asociație a partidelor comuniste internaționale condusă de sovietici – a recrutat în mod activ luptători străini care au fost organizați în Brigăzi Internaționale precum Brigada Garibaldi (Italia), Comuna din Paris (Franța) și Brigada Abraham Lincoln (SUA).
Brigăzile Internaționale au luptat cu curaj pentru a ajuta la respingerea naționaliștilor din Madrid, inclusiv refugiați evrei din Germania nazistă, care adesea au condus atacul ca „trupe de șoc”.
„Au fost uimitor de curajoși”, spune Baxell. „S-au dus acolo unde lupta era mai încinsă și au făcut tot ce au putut pentru a se menține pe poziții. Mulți dintre ei experimentaseră ceea ce se întâmpla în Germania și știau că nu se pot întoarce acasă. Mai bine să moară în Spania decât în Germania”.
Americanii de culoare și evrei s-au alăturat luptei
Peste 2.800 de americani, mulți dintre ei membri ai Partidului Comunist American, au traversat Atlanticul pentru a se oferi voluntari în cadrul Brigăzii Abraham Lincoln. Aproximativ o treime dintre voluntari erau evrei, impulsionați de dorința de a combate răspândirea regimurilor fasciste antisemite din Europa.
Cel puțin 90 de membri ai Brigăzii Lincoln erau americani de culoare care vedeau opresiunea fascistă din Europa ca pe o extensie a opresiunii rasiale trăite acasă, în Statele Unite. Mulți dintre voluntarii de culoare erau, de asemenea, comuniști atrași de jurământul Partidului Comunist American de a lua apărarea muncitorilor de toate rasele. Americanii de culoare au fost iritați de invazia lui Mussolini în Etiopia și știau că ideologia ariană întortocheată a lui Hitler nu avea loc pentru oamenii de culoare.
Luptătorii străini își dau viața în Războiul Civil Spaniol
Din cei aproximativ 35.000 de voluntari străini care au luptat în Războiul Civil Spaniol din 1936 până în 1939, se estimează că între 5.000 și 6.000 au fost uciși și alte mii au fost înregistrați ca dispăruți. Aceștia au plătit sacrificiul suprem pentru idealurile lor, dar în cele din urmă nu a fost suficient. Franco și naționaliștii, cu ajutorul lui Hitler și Mussolini, i-au învins pe republicani, au cucerit Madridul și au câștigat războiul.
În timp ce unii istorici văd Brigăzile Internaționale ca pe niște idealiști naivi sau ca pe niște pioni dispensabili pentru regimul comunist din URSS, Baxell îi vede pe voluntari într-o lumină mai pozitivă.
„La vremea respectivă, ei au arătat Republicii Spaniole și oamenilor din întreaga lume că Spania nu lupta singură împotriva fascismului”, spune Baxell. „Având în vedere ce se întâmpla în lume, acesta a fost un mesaj puternic”.
În discursul său de adio către ceea ce a mai rămas din Brigăzile Internaționale asediate în 1938, liderul republican spaniol Dolores Ibarruri, cunoscut sub numele de „La Pasionaria”, i-a lăudat pe voluntarii străini:
„Comuniști, socialiști, anarhiști, republicani – oameni de culori diferite, cu ideologii diferite, cu religii antagoniste, dar cu toții iubind profund libertatea și dreptatea, au venit și ni s-au oferit necondiționat… Voi sunteți istorie. Sunteți o legendă. Sunteți exemplul eroic al solidarității și universalității democrației.”
