Criza renană
Dacă Germania invada zona demilitarizată, se putea recurge la arme împotriva ei. În plus, se făcea o rezervă legată de articolele 15 şi 16 din Pactul SN şi dacă Germania era declarată de Liga Naţiunilor stat agresor (în cazul în care ar fi atacat Polonia sau Cehoslovacia), Franţa putea interveni fără să încalce prevederile Pactului de la Locarno.
Tratatului principal îi erau anexate o serie de tratate de arbitraj între Germania pe deo parte şi Franţa, Belgia, Polonia şi Cehoslovacia de cealaltă parte. În paralel, Franţa semna tratate de asistenţă mutuală cu Polonia şi Cehoslovacia.
În viziunea lui Hitler, denunțarea Tratatului de la Locarno echivala cu posibilitatea de a reocupa military Renania. Acesta intuia o puternică reacție franceză. Generalii nu-i ascundeau că Wehrmachtul nu era pregătit încă pentru o operațiune militară. Hitler conta pe pacifism și pe timiditatea riposte franceze.
În numai trei ani Hitler reuşise practic să elimine posibilitatea unei intervenţii militare externe
La est, Polonia devine tot mai cooperantă în condiţiile în care protecţia Franţei pare a nu mai valora foarte mult. În vest, neutralizarea Belgiei şi remilitarizarea Renaniei reduc drastic şansele unei intervenţii militare franceze. Anul 1936 reprezintă momentul în care pregătirile Germaniei pentru un conflict devin cu adevărat masive.
Hitler a propus desfășurarea unei vast plan de pace în 3 perioade: timp de 4 luni, Germania nu-și va spori efectivele din Renania, dovedindu-și bunăvoința; Germania, Franța și Begia vor semna un tratat de neagresiune pentru 25 de ani. Germania va semna pacte și cu vecinii din est și sud-est; Hitler sugera și umanizarea războiului și atenuarea propagandei naționaliste.
Guvernul francez a răspuns propunerilor printr-un alt plan de pace desi declarase că nu va negocia cu Germania înainte de evacuarea Renaniei. Soluția era constituirea unei comisii europene care să dispună de o forță internațională. Germania a respins aceste propuneri.
Această lipsă de reacţie a avut un efect devastator asupra statelor mici aliate ale Franţei. În octombrie 1936, Belgia a renunţat la alianţa cu vecina sa de la sud şi şi-a proclamat neutralitatea, agravând astfel situaţia anglo-francezilor în eventualitatea unui conflict cu Germania. În Centrul şi Estul Europei, chiar dacă state precum Cehoslovacia, România sau Iugoslavia îşi păstrau formal relaţiile de securitate cu Franţa, în unele cazuri erau explorate modalităţi de ameliorare a relaţiilor cu al Treilea Reich.
