Constantin Dimitrescu Severeanu, unul dintre pionierii chirurgiei românești. Importanța sa în timpul Războaielor Balcanice
După finalizarea studiilor primare la Turnu-Severin, tânărul a plecat în București în 1856, pentru a-și continua educația, fiind acceptat la Școala de Chirurgie fondată de doctorul Carol Davila. Aici, el a trebuit să se familiarizeze cu disciplinele medicale și să dobândească cunoștințe de cultură generală deoarece nu absolvise liceul.
Datorită eforturilor medicului Carol Davila de a obține burse pentru absolvenții talentați în instituțiile de învățământ medicale superioare din Franța și Italia, Severeanu a devenit în 1862 student la Facultatea de Medicină din Paris. După numai doi ani, și-a susținut cu succes teza de doctorat.
După revenirea sa de la Paris, Severeanu a fost imediat însărcinat cu conducerea unor catedre cu profil chirurgical la prestigioasa Școală Națională de Medicină. În anul 1861, el a fost numit profesor de medicină operatorie, iar în 1888 a ajuns profesor de clinică chirurgicală, poziție pe care a deținut-o cu succes până în anul 1910.
În anul 1870, Constantin Severeanu a pus bazele publicației „Gazeta medico-chirurgicală a spitalelor”, principalul său scop fiind acela de a aduce o contribuție semnificativă la evoluția chirurgiei în România.
Pe durata Războaielor Balcanice, Severeanu a asigurat conducerea sistemului medical de pe front
„Aseară s-a înapoiat în Capitală d. dr. G. Severeanu, care se ştie că a plecat pe câmpul de război bulgar pentru a instala aparate de radiografie necesare la extragerea gloanţelor răniţilor.
Am căutat să vedem astăzi pe d. dr. G. Severeanu, care a binevoit să ne comunice următoarele cu privire la cele văzute:
— Ambulanţa noastră instalată acum la Stara Zagora a fost foarte bine primită de bulgari şi este cea mai bine considerată dintre toate ambulanţele.
Ştiţi că această ambulanţă este complet echipată şi funcţionează sub direcţia d-lui dr. Iacobovici, asistat fiind de 4 medici şi un numeros personal sanitar. Ambulanţa are actualmente 350 de paturi. Se fac între 8 – 10 operaţiuni pe zi. Mai toţi răniţii şi bolnavii sunt de la Lule-Burgas.
Sosind la Stara Zagora, am instalat la ambulanţa noastră şi o sală de radiografie, în afară de sala de microscopie şi celelalte care erau.
Graţie radiografiei, extracțiunea gloanţelor se face cu mult mai mare uşurinţă şi într-un mod foarte eficace.
Bulgarii au rămas pe deplin mulţumiţi de aceste operaţiuni. Din cauza holerei, însă, de vreo câteva zile nu se mai aduc aşa de mulţi răniţi — făcându-se pentru aceştia spitale pe loc acolo unde bântuie teribilul flagel. Astfel se face la Adrianopol, Cioriu şi Ceatargea — localităţi unde holera face mari ravagii. Bolnavii au fost izolaţi pretutindeni şi comunicaţiile s-au întrerupt.
În ultimul transport de răniți la Sofia s-au constatat două cazuri de holeră: unul a fost izolat la spitalul Crucii roşii, iar celălalt la spitalul de la şcoala militară.”, relata publicația Adevărul în noiembrie 1912.
Severeanu a revoluționat domeniul medical prin inventarea unui set impresionant de tehnici operatorii
Una dintre inovațiile sale remarcabile fiind procedeul de cusătură în straturi, aplicat în operațiile de refacere a peretelui abdominal. De asemenea, el este recunoscut ca pionier în metoda de decapitare a capului de femur în cazul luxațiilor сохо-femurale care nu se pot reduce. Aceste contribuții de excepție au consolidat reputația lui Severeanu ca un maestru în domeniul chirurgiei.
După o carieră impresionantă în domeniul medical, Constantin D. Severeanu a decis să se retragă de la catedră și din spital la vârsta de 70 de ani.
Cu toate acestea, pasiunea și angajamentul său față de medicină nu au încetat. El a rămas activ în viața medicală din București și a avut onoarea de a deveni primul președinte al Societății Române de Istorie a Medicinei la înființarea sa în 1929. În același an, a publicat volumele sale de memorii („Din amintirile mele”), oferind o perspectivă valoroasă asupra experiențelor sale și a evoluției medicinei.
Geniul chirurgiei românești s-a stins din viață în București pe 1 decembrie 1930:
„Corpul medical a pierdut un om deosebit”, relata marele istoric Nicolae Iorga, „un om în care ştiinţa se unea cu o înaltă înţelepciune și cu un sentiment adânc a tot ce este omenesc”.
