Constantin Brâncoveanu, om de stat abil și patron al artelor
În timpul domniei sale, a transformat micul principat într-un stat relativ prosper, care rivaliza cu alte state europene ale vremii din zonă.
Constantin Brâncoveanu a fost un avid patron al artelor, iar domnia sa a produs o înflorire a culturii în Țara Românească. A comandat multe lucrări de arhitectură, inclusiv uluitoarea Mănăstire Horezu, care era considerată una dintre cele mai frumoase mănăstiri din Balcani. Mănăstirea Horezu a fost o capodopera a arhitecturii bizantine și otomane și a fost remarcată pentru sculpturile și frescele sale complicate. Brâncoveanu a fost și un creștin ortodox devotat și a susținut Biserica Ortodoxă pe tot parcursul domniei sale. A stabilit legături strânse cu Patriarhia Constantinopolului și a fost un susținător generos al mănăstirilor, bisericilor și școlilor din toată Țara Românească.
Pe lângă contribuțiile sale culturale, Brâncoveanu a fost un om de stat abil care a întărit poziția Țării Românești în regiune. A cultivat relații bune cu Imperiul Otoman și cu alte state învecinate. De asemenea, a reformat administrația țării, eficientizând birocrația acesteia. Unul dintre factorii cheie în bogăția și succesul lui Brâncoveanu a fost controlul strategic al rutelor comerciale.
A încurajat comerțul și a înființat o clasă de negustori puternică în Țara Românească. De asemenea, a deschis noi piețe pentru mărfurile muntene, făcând din principat unul dintre cele mai prospere state din Balcani.
Deși reușise să fie confirmat pe viață în domnie (1699) și reconfirmat în 1703, domnul a lucrat în permanență să-și asigure în străinătate un refugiu de turci, fiind conștient de precaritatea situației sale. Bogăția și prosperitatea lui Brâncoveanu au luat sfârșit în 1714, când a fost executat din ordinul sultanului, împreună cu cei patru fii ai săi, la Istanbul.
Moștenirea lui Brâncoveanu a supraviețuit și este amintit ca fiind unul dintre cei mai mari domnitori din istoria Țării Românești. Un lider vizionar, Brâncoveanu a condus Țara Românească către o zonă mai apropiată de modernitate.
