Populația din Constanța a plecat în exil, trupele au luptat pe viață și pe moarte, dar din cauza mai multor factori de natură militară totul s-a încheiat cu o înfrângere neașteptată și cu ocuparea Dobrogei.
Constanța sub ocupație germană
Constanța, orașul port la Marea Neagră, a căzut în mâinile germanilor care doreau să ocupe punctul strategic pe care îl doreau atât rușii, cât și turcii – aceștia din urmă fiind de secole adversari care se luptau pentru a obține supremația asupra bazinului Mării Negre. Bombardarea Constanței de către germani a lăsat o amprentă profundă. Portul a fost principala țintă a bombardamentelor germane, iar clădirea emblematică a Cazinoului din imediata vecinătate a fost inevitabil afectată.
Regina Maria, întristată nu numai de boala fiului ei cel mic, ci și de ocuparea Constanței, scria în jurnalul ei că:
„Mircea are febră tifoidă – de asta mă temeam – este foarte, foarte bolnav, iar Dobrogea este aproape pierdută, Constanța a fost cucerită, oamenii noștri, chiar cu mâinile lor, au aruncat în aer podul cel mare – podul atât de drag unchiului meu care îi încălzea inima, podul în fața căruia mătușa mea privea extaziată când călătoream pe Dunăre” (Luni, 10/23 octombrie 1916, Buftea).
Populația din Constanța a început să părăsească în grabă orașul la începutul lunii septembrie 1916. Evenimentele au fost precipitate de bombardamentele efectuate de aviația germană și de deciziile autorităților militare ruse. Decizia comandantului forței navale rusești, de a reîncărca în timpul nopții armele și echipamentele și de a le trimite înapoi la Sevastopol a afectat moralul locuitorilor din Constanța. Conștient că produsele petroliere depozitate în oraș nu mai puteau fi mutate, O. Mumuianu a obținut de la generalul A.M. Zayonchkovski, comandantul Corpului 47 rus, în dimineața zilei de 9 octombrie, aprobarea ca depozitele să fie arse, dar ordinul nu a fost executat de amiralul Patton „sub pretextul că orașul va scăpa”.
În plus, aprobarea evacuării, la 8 octombrie, a fost dată când trupele Puterilor Centrale erau gata să avanseze spre sud în oraș
Toată lumea a plecat în grabă „cu o valiză mică, alții nici măcar atât”. Prima preocupare a fost să se asigure transportul răniților, al documentelor și al arhivelor primăriei, după cum reiese dintr-un raport al prefectului din 11 octombrie 1916 către Guvern și Marele Cartier General.
Ordinul de înființare a administrației germane a teritoriului Dobrogei românești a fost emis la 24 octombrie 1916. Ulterior, structura militară germană a fost redenumită în Administrația Germană a Dobrogei. În fruntea acesteia se afla generalul-locotenent Kurt von Unger, inspector subordonat feldmareșalului Mackensen, comandantul trupelor germane din teritoriul ocupat al României. Principala misiune a administrației militare a fost colectarea și distribuirea proviziilor, precum și punerea în funcțiune a unei noi economii de război orientate spre producție. Teritoriul Dobrogei pe care a fost instalată Administrația de Etapă Germană se întindea pe 7.700 km și a durat până în noiembrie 1918.
