09 octombrie 1940: Bombardarea catedralei St. Paul’s în timpul Bătăliei Angliei
Potrivit tradiției, un templu roman al zeiței Diana se afla cândva pe Ludgate Hill, pe locul Catedralei St. Paul. În anul 604 d.Hr., regele Aethelberht I a dedicat acolo prima catedrală creștină Sfântului Paul. Acea catedrală a ars, iar cea care a înlocuit-o a fost distrusă de vikingi în 962. O a treia catedrală a fost distrusă de un incendiu în 1087 și a fost înlocuită de o mare structură normandă care a fost finalizată în secolul al XIII-lea. În secolul al XVI-lea, cea de-a patra catedrală s-a degradat și a fost afectată de un incendiu, iar alte pagube au fost provocate în timpul războaielor civile englezești din secolul al XVII-lea. În anii 1660, arhitectul englez Sir Christopher Wren a fost recrutat pentru a repara catedrala, dar a intervenit Marele Incendiu din Londra, care a distrus Catedrala Old St. Paul’s în 1666.
În urma incendiului, Wren a proiectat o nouă catedrală St. Paul’s, cu zeci de biserici noi mai mici dispuse în jurul ei ca niște sateliți. Catedrala a fost capodopera lui Wren, având un design baroc și o cupolă proeminentă și impunătoare. Wren însuși a pus piatra de temelie în 1675, iar în 1710 a pus piatra finală. Când arhitectul a murit în 1723, a fost înmormântat cu mare ceremonie în catedrala St. Paul. O inscripție de lângă mormântul său spune: „Lector, si monumentum requiris, circumspice” – în latină: „Cititorule, dacă cauți un monument, privește în jurul tău”. Mulți alți cetățeni britanici notabili i s-au alăturat mai târziu în cripta St. Paul’s, inclusiv eroii militari Lord Nelson și Ducele de Wellington.
Catedrala St. Paul a devenit o sursă de inspirație pentru poporul britanic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În timpul Bătăliei Angliei, Luftwaffe a încercat să bombardeze Marea Britanie până la supunere, lovind Londra și alte orașe mari, dar Catedrala St. Paul a scăpat în mod miraculos de daune majore provocate de bombe, chiar dacă clădirile istorice din apropiere au fost reduse la ruine. Imaginile cu St. Paul’s încadrat de fum și foc au devenit un simbol al spiritului de rezistență al Marii Britanii. Brigăzile de apărare civilă, inclusiv St. Paul’s Fire Watch, au protejat structura de foc, iar la un moment dat o bombă neexplodată a fost îndepărtată cu mare grijă de pe acoperișul catedralei. În ciuda pagubelor provocate în noaptea de 9 octombrie 1940, catedrala a supraviețuit Blitzului în mare parte intactă. În 1944, clopotele catedralei St. Paul au sunat pentru a sărbători eliberarea Parisului, iar în 1945, la slujbele care au marcat sfârșitul războiului în Europa au participat 35.000 de persoane.
