Celebrarea izbânzii militare: Triumful roman
Triumful militar era o ceremonie publică, o manifestare populară, prin care armata victorioasă a Romei era primită în cetate și prin care soldații care luptaseră pentru cetate primeau simpatia populației civile și gratitudinea cuvenită.
Către sfârșitul epocii republicane romane, triumful aveau deja o foarte mare însemnătate, politică, socială, culturală, religioasă, ideologică. Cel căruia i se acorda triumful căpăta astfel cea mai înaltă formă de recunoaștere a meritelor, o recompensă cum nu mai exista. Magistrații cărora le era oferit triumful își putea folosi iscusința militară pentru a se realiza în plan politic, capitalul social primit fiind uriaș. Rolul militărie devine din ce în ce mai mare în lumea romană, căci prin izbânda în luptă statul se dezvolta, iar superioritatea romană devenea de necontestat. La nivel social, romanii vedea cum li se sporea relevanța în lume, cum statul lor devenea o forță, un etalon. Pentru că astfel de manifestări aveau nevoie de un anumit ansamblul, au fost ridicate construcții publice menite a celebra triumful militar, iar tema triumfului a devenit ea însăși un subiect iconografic.
Exista un traseu bine stabilit dinainte al traseului pe care urma să aibă loc triumful
Alaiul triumfal se forma pe Câmpul lui Marte, apoi pătrundea, după sfârșitul ceremoniei de purificare, prin poarta triumfală, pentru a intra în oraș pe lângă Capitoliu, ajunge la Marele Circ și, ocolind Palatinul, se îndrepta spre For prin Calea Sacră (Via Sacra), oprindu-se la poale Capitolului dinspre For. Din alai făceau parte mai multe categorii, în ordine stabilită dinainte: magistrații Republicii, urmați de preoți, animalele de sacrificiu, o suită de preoți, prizonierii inamici, carele cu prada de război, prizonierii cetățeni recuperați de la inamici, carul triumfal în care se află generalul victorios îmbrăcat în veșmânt militar de sărbătoare și pelerina triumfală (paludamentum) și însoțit în car de un copil care îl încununează în văzul mulțumii cu cununa de laur a învingătorilor, urmat de armata sa.
Pe Capitoliu doar magistrații urcau, alături de preoții ș ajutoarele lor, animalele de sacrificiu și, firește, generalul. Acolo, pe colină, avea loc un sacrificiu în onoarea lui Iuppiter Optimus Maximus, căruia îi era închinată, de altfel, întreaga ceremonie de întoarcere a armatei victorioase. După ceremonie, erau organizate, spre a celebra victoria, jocuri publice și, de asemenea, erau sacrificați prizonierii de război, în For sau pe Câmpul lui Marte.
