La 3 ani de la prima vizită a lui Nicolae Ceauşescu în Statele Unite ale Americii (octombrie 1970, cu ocazia sesiunii jubiliare consacrată împlinirii a 25 de ani de la înfiinţarea ONU), preşedintele american Richard Nixon se pregătea să-l primească a doua oară pe liderul comunist al României.
Nixon vizitase la rândul său România de două ori, iar o dată o făcuse în calitate de şef de stat (2 august 1969), astfel că legase o anumită relaţie cu Nicolae Ceauşescu. Desigur, vizita liderului de la Casa Albă în România venise la un an după cel mai bun moment politic al lui Ceauşescu, care în 1968 se opusese public împotriva invadării Cehoslovaciei de către URSS. După acel episod, România avea imaginea unei insule de neutralitate în spaţiul central-est european, astfel că americanii nu puteau rata un astfel de prilej în duelul pe care îl purtau cu sovieticii pe toate canalale.
Preşedintele SUA fusese prima oară în România în 1967, ca membru al Congresului Statelor Unite, şi păstra amintirea unei primiri memorabile pregătite de Ceauşescu. Astfel, n-a mirat pe nimeni de ce în mandatul său, liderul RSR a vizitat SUA de două ori. Desigur, dincolo de relaţia pe care o legaseră cei doi, în prim-plan erau interese economice şi de politică internaţională, fiecare dintre părţi urmărindu-şi obiectivele. Clauza națiunii celei mai favorizate era preocuparea majoră a lui Ceauşescu.
Acordarea clauzei era foarte importantă pentru statul român, mai ales că era însoțită de beneficii economice precum credite cu dobânzi mici sau acces la tehnologie avansată. În cele din urmă, ea a fost acordată României pentru prima dată în 1975, în conformitate cu prevederile amendamentului Jackson-Vanik adus Legii Comerțului din 1974, iar un rol important în această decizie l-a jucat Henry Kissinger, consilierul pentru securitate națională şi apoi secretarul de stat sub administrația lui Richard Nixon.
Despre dr. Henry Kissinger se cunoaşte că a sprijinit orice acțiune din interiorul blocului sovietic, capabilă să slăbească controlul Moscovei asupra sateliților ei, iar România a profitat din plin, mai ales că acordarea Clauzei națiunii celei mai favorizate prevedea printre altele şi tarife vamale preferențiate. În acest context, la 15 mai 1973, Kissinger îl sfătuia pe Nixon să amâne vizita oficială a secretatului general al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, Edward Gierek (numit în acestă funcţie în 1970), pentru a-i face loc lui Ceauşescu.
„MEMORANDUM PENTRU PREȘEDINTE
La sfârșitul lunii aprilie, președintele Ceaușescu l-a trimis la Washington pe consilierul principal Vasile Pungan pentru a vă transmite un mesaj personal care prezintă gândurile actuale ale președintelui român cu privire la relațiile bilaterale SUA-România, CSCE și MBFR, posibilele efecte ale negocierilor SUA-URSS asupra României și dorința ca el să viziteze din nou Statele Unite cândva anul acesta.
M-am întâlnit cu Pungan pe 21 aprilie și din nou pe 27 aprilie pentru a primi și a discuta acest mesaj, care a fost prezentat oral (textul este la fila B), pentru a-ți exprima regretele că nu te-ai putut întâlni personal cu el și pentru a-l asigura că i-ai scrie președintelui Ceaușescu într-o săptămână sau două.
Scrisoarea pentru semnătura dvs. către președintele Ceaușescu la fila A răspunde la problemele pe care le-a ridicat și menționează că așteptați cu nerăbdare posibilitatea de a-l vizita în Statele Unite. Ceaușescu este nerăbdător să facă acest lucru mai târziu în acest an. Scrisoarea dvs. menționează că veți continua să acordați o mare prioritate îmbunătățirii relațiilor economice cu România. Aceasta îl asigură pe Ceaușescu că SUA lucrează cu seriozitate pentru a obține un rezultat constructiv al CSCE, că vom primi consultări bilaterale cu privire la MBFR și că în negocierile SUA-URSS nu veți face niciodată ceva conștient care să aducă atingere intereselor României.
Ca răspuns la expresia sa de satisfacție în ceea ce privește acordurile din Vietnam, scrisoarea dvs. afirmă că, dacă se va menține pacea, nord-vietnamezii trebuie să înceteze încălcările actuale și își exprimă speranța că Ceaușescu va face tot ce poate pentru a ajuta la conservarea păcii atât de recent caştigate.
În cele din urmă, în ceea ce privește vizita sa în Statele Unite, scrisoarea dvs. sugerează că fie noiembrie, fie octombrie ar putea fi cea mai bună lună, după călătoria dvs. în Europa.
[Pagina 2]
RECOMANDARE
Că semnezi scrisoarea către Ceaușescu la fila A.
Sursă: Arhive naționale, Materiale prezidențiale Nixon, fișiere NSC, caseta 761, Fișiere de țară – Europa – România. Secret; Sensibil; Exclusiv pentru ochi (n.r. – termen folosit pentru a spune că numai unei singure persoane i se permite să vadă un document, o scrisoare etc). Trimis la acțiune. Atașat, dar nepublicat la fila B, este textul complet al notei lui Ceaușescu. Lectura consilierului Pungan a acestei note către Kissinger este publicată ca document 26. Kissinger a amânat vizita de stat planificată a primului secretar polonez Gierek în favoarea vizitei lui Ceaușescu într-o notă scrisă de mână asupra unui memorandum de acțiune din 7 august de la Clift la Kissinger, care scria „Nu pentru Polonia. Ceaușescu trebuie să vină primul.” (Ibidem, Caseta 699, Dosare de țară — Europa — Polonia) Atașat, dar nepublicat la fila A, este scrisoarea semnată din 16 mai de la Nixon către Ceaușescu.
Kissinger a sugerat ca Nixon să răspundă la nota verbală a președintelui Ceaușescu cu asigurări de „înaltă prioritate” pentru viitoarea cooperare americană cu România și o invitație pentru Ceaușescu să viziteze Statele Unite mai târziu în acel an. Nixon a aprobat recomandările”, se arată pe history.state.gov.
sursa: RELAȚIILE STRĂINE ALE STATELOR UNITE, 1969–1976, VOL E – 15, PARTEA 1, DOCUMENTE PRIVIND EUROPA DE EST, 1973–1976
sursa foto: Fototeca online a comunismului românesc; cota arhivistică 3/1970
explicaţie foto: din balconul Casei Albe, Nicolae Ceauşescu şi Richard Nixon salută asistenţa din marele parc al reşedinţei guvernamentale (26 oct.1970).
