Soarta lui Allende se pecetluiește la Casa Albă. Din documentele declasificate ale guvernului american

 

Consilierul pentru securitate naţională al preşedintelui american Nixon, Henry Kissinger, trimitea Casei Albe pe 5 noiembrie 1970 o analiză detaliată a situaţiei din Chile, după victoria socialistului Salvador Allende în alegeri, „una dintre provocările cele mai grave cu care s-a confruntat vreodată acest continent”.

Documente declasificate ale guvernului american publicate de organizaţia National Security Archive (NSA) dezvăluie evaluări făcute de Administraţia preşedintelui american Richard Nixon în noiembrie 1970, după victoria socialistului Salvador Allende în alegerile din Chile, şi rolul jucat de Henry Kissinger în decizia de înlăturare a noului preşedinte chilian,

Kissinger îl descrie pe Allende drept „un marxist dur şi dedicate”, profund „anti-American”, care va încerca „să stabilească un stat socialist şi marxist în Chile” şi să elimine influenţa SUA „în Chile şi pe continent” pentru a stabili relaţii strânse cu Uniunea Sovietică, cu Cuba şi cu „alte ţări socialiste”.

„Prin urmare, consolidarea lui Allende la putere în Chile va implica mai multe ameninţări foarte grave la adresa intereselor şi poziţiilor noastre pe continent”, notează el mai departe în memorandum, indicându-i lui Nixon că „decizia asupra a ceea ce este de făcut poate fi decizia cea mai istorică şi mai dificilă în afacerile externe care va trebui luată în acest an, întrucât ceea ce se va întâmpla în Chile în următoarele 6 până la 12 luni va avea ramificaţii care vor merge dincolo de relaţiile dintre SUA şi Chile”.

„Inamicul nostru”

În urma unei analize care a inclus şi vulnerabilităţile regimului Allende, Kissinger a enunţat diferitele alternative ale Washingtonului şi riscurile fiecărei opţiuni.

În timp ce Departamentul de Stat înclina să nu adopte o atitudine ostilă faţă de preşedintele chilian, Pentagonul, CIA şi unii responsabili ai Departamentului de Stat au susţinut că Salvador Allende este „inamicul nostru”, aşadar „trebuie să prevenim consolidarea sa, acum când încă este slab”.

Kissinger s-a arătat la rândul său un partizan al acţiunii împotriva preşedintelui chilian.

„În opinia mea, pericolele de a nu face nimic sunt mai mari decât riscurile cu care ne vom confrunta prin încercarea de a face ceva”, i-a spus el lui Nixon, recomandându-i să adopte această poziţie la reuniunea Consiliului de Securitate Naţională din ziua următoare.

La acea reuniune, pe 6 noiembrie, directorul de atunci al CIA, Richard Helms, a prezentat un raport în care a menţionat, printre alte detalii, tentativele eşuate ale unor cercuri militare chiliene de a împiedica preluarea puterii de către Salvador Allende şi blocarea unei acţiuni militare de către comandantul armatei chiliene, generalul René Schneider.

În urma rapoartelor primite, preşedintele Nixon a apreciat că un succes al regimului socialist în Chile „le-ar putea da curaj altora din America Latină care încă nu sunt hotărâţi”.

“Brazilia are o populaţie mai mare decât Franţa şi Anglia la un loc. Dacă le permitem potenţialilor lideri din America de Sud să creadă că se pot mişca precum Chile şi să mulţumească ambele poziţii, atunci vom avea probleme”, a avertizat preşedintele american, prin „ambele poziţii” el făcând referire la militarii din acele ţări despre care a spus că reprezintă „centre de putere supuse influenţei” Washingtonului şi la intelectuali, care „nu sunt supuşi influenţei noastre”.

„Noii politicieni latinoamericani sunt o nouă gaşcă. Ei folosesc antiamericanismul pentru ajunge la putere”, a mai constatat preşedintele Richard Nixon.