Castele indiene conform Codului lui Manu
Textul codului este redactat în sanscrită, are un conținut juridic și este de origine brahmană. În cele 12 cărți sunt prezentate sintetic normele după care funcționa societatea în viziunea brahmanilor. Există anumite indicii cum că opera ar fi fost redactată undeva în secolul VI.
În cuprinsul Codului lui Manu este abordată și chestiunea castrelor. Societatea antică indiană era formată din patru caste, care funcționau ca niște grupuri sociale închise, ierarhizate temeinic. Casta brahmanilor, sau a sacerdoților, ocupa cea mai înaltă treaptă, considerându-se că ea veghea la bunul mers al societății. După brahmani, a doua castă ca importanță era cea a războinicilor, Ksatryas. Dincolo de rolul în protejarea societății, războinicii se ocupau și cu citirea cărților sfinte. Casta țăranilor este cea de-a treia, numită vaisyas, în vreme ce ultima dintre caste reunea slugile, numite sudras. Acestea erau cele patru caste ale societății indiene, însă, prin mixaj, se obțineau diferite condiții sociale pe care Codul lui Manu le explică. Băieții născuți dintr-o familie unde tatăl aparține unei caste și mama alteia erau încadrați după tată în societatea indiană, fără a face însă parte, cu drepturi depline, din această castă.
Întrucât împerecheri între bărbați și femei aparținând unor caste diferite s-au tot petrecut, Codul conține detalii despre soiurile de oameni care rezultau din acest mixt. Cei mai de jos oameni erau, evident, cei care rezultau din împerecheri cu o slugă. Astfel, dintr-un războinic și o slugă ar fi rezultat o ,,sălbatică în fapte”, adică o ,,ugra”. De cea mai joasă speță era însă produsul dintre o slugă și o femeie din castele superioare. Desigur, împerecherea dintre castele superioare, rezultau oameni cu rol activ în societatea, cum ar fi acela de a trage clopotele în zori.
Rolurile pe care oamenii societății antice indiene nu se limitau la atât. Existau și anumite ,,specializări”, cum ar fi cea de bucătar, de îngrijitor de cai, de neguțător, tămăduitor etc. Conform textului însă, cea mai nefastă viață urmau să o aibă ,,kandalas” și ,,svapakas”, aceștia fiind obligați să îmbrace hainele celor morți și să fie nomazi în mod perpetuu. Codul lui Manu explică așadar reglementările de care trebuia să se țină cont în societatea antică indiană, arătând că genealogia și filiația erau foarte importante într-o societate tradițională și patriarhală.
