„Brigada sinucigașă” care a salvat Europa de la dezastru în urmă cu 37 de ani
O fotografie cu Alexei Ananenko, Valeri Bezpalov și Boris Baranov înainte de a întreprinde misiunea sinucigașă din 1986
Un dezastru care urma să se amplifice
După 10 zile de la producerea exploziei principale, inginerii care se aflau la fața locului au aflat de o nouă amenințare care putea fi mult mai mare. Prima explozie a avariat sistemul de răcire cu apă al centralei, ceea ce a dus la formarea unei mari bălți sub miezul nuclear în topire. Dacă miezul nuclear ar fi ajuns în această apă, ar fi provocat ceea ce experții numesc o explozie de abur.
Experții care au analizat această chestiune au afirmat că explozia ar fi putut avea o forță de cinci megatone. Aceasta nu ar fi fost o problemă atât de mare, însă tot aburul eliberat ar fi infectat cerul cu radiații care ar fi ajuns să se răspândească în întreaga Europă și în Rusia. Fizicianul sovietic Vassili Nesterenko a menționat că explozia ar fi făcut Europa de nelocuit.
Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, alimentarea cu apă trebuia închisă manual prin rotirea unei supape situate într-o cameră de sub miez. Problema era că această cameră era plină cu apă extrem de radioactivă. Primul escadron de pompieri care a sosit la fața locului pe 25 aprilie, când a avut loc explozia, au murit cu toții până în ziua a 10-a, și asta doar pentru că s-au aflat în apropierea unor părți din miezul explodat.
Trei dintre muncitorii de la centrala electrică s-au oferit voluntari pentru o misiune care, pur și simplu, era sinucigașă. Ei știau că cineva trebuia să o facă și că era datoria lor ca muncitori ai centralei. Li s-a spus că cel mai probabil vor sfârși acolo jos din cauza nivelului ridicat de radiații.
Acești trei oameni curajoși au fost Alexei Ananenko, Valeri Bezpalov și Boris Baranov. Cu toții s-au oferit voluntari în această misiune sinucigașă și au fost întrebați înainte de a intra dacă vor să se retragă. Ananenko a fost persoana cea mai valoroasă dintre toți, care s-a simțit puțin forțat de poziția sa să se ofere voluntar și asta pentru că era singurul din tură care știa exact unde se afla.
Li s-a promis că în cazul în care vor muri, guvernul va avea grijă de familiile lor
În ciuda faptului că aveau cel mai bun echipament anti-radiații posibil, situația nu părea promițătoare pentru acești trei eroi. Apa era doar la nivelul genunchilor, pompierii reușind să extragă o parte din ea înainte ca aceștia să intre.
Cu toate acestea, găsirea acelei supape într-un coridor plin de țevi și alte supape a fost ca și cum ai căuta un ac în carul cu fân. Erau presați de timp, deoarece, cu cât petreceau mai mult timp acolo jos, cu atât se reduceau șansele lor de supraviețuire.
Ananenko a menționat într-un interviu că a fost un adevărat miracol faptul că au reușit să găsească supapa la timp, deoarece multe dintre țevi au fost distruse din cauza exploziei. După ce au închis supapa, au ieșit afară și s-au bucurat să vadă soarele. Eroii au fost duși de urgență într-o cameră de decontaminare.
Acești oameni au devenit eroi, deoarece nu numai că au salvat Cernobîl de la o catastrofă mult mai gravă, ci și întreaga Europă. Dacă explozia de abur s-ar fi produs, ar fi eliberat de cel puțin 400 de ori mai multe radiații decât bomba atomică lansată asupra Hiroshimei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
