Bill Millin, cimpoierul care a cântat în timpul debarcării din Normandia, spre stupefacția germanilor
Millin și-a câștigat notorietatea cântând la cimpoi în timpul debarcării în Normandia din 6 iunie 1944, precum și în alte bătălii notabile ale războiului. Născut la Glasgow în 1922, Millin a început să cânte la cimpoi de la o vârstă fragedă. Familia lui avea o tradiție îndelungată de a cânta la acest instrument emblematic scoțian. Millin s-a înrolat în 1939 și a fost repartizat la Batalionul 1.
Gestul de neuitat al lui Millin a venit în timpul debarcării. În timp ce batalionul său înainta pe plaja din Normandia, Millin a început să cânte, mărșăluind pe plajă pentru a menține moralul camarazilor săi. În ciuda faptului că era sub focul inamic, Millin a refuzat să se oprească din cântat. Se spune că muzica lui a fost o sursă de putere și curaj pentru trupe.
Curajul și dedicarea lui Millin față de instrumentul său nu au trecut neobservate. Comandantul său, Lordul Lovat, ceruse în mod expres ca lui Millin să i se permită să cânte la cimpoi în timpul luptelor. Interpretarea lui Millin a fost ulterior imortalizată în filmul din 1962 „The Longest Day”.
După debarcare, Millin a continuat să servească în război. A cântat la cimpoi în timpul mai multor bătălii notabile, inclusiv în timpul Bătăliei de la Bulge și la eliberarea Bremenului. A fost distins cu Medalia Militară pentru curaj și devotament față de colegii săi. Millin a fost lăsat la vatră în 1946 și a revenit la viața de civil. A continuat să cânte la cimpoi și a devenit un profesor și interpret respectat. S-a stins din viață în 2010, la vârsta de 88 de ani. Celebra sa interpretare de „cimpoier nebun” din 6 iunie a devenit un simbol al curajului și rezistenței scoțiene, iar dedicarea sa pentru instrumentul său a inspirat generații de muzicieni și soldați deopotrivă. Bravura cimpoierului în timpul uneia dintre cele mai importante bătălii din cel de-al Doilea Război Mondial l-a făcut o figură legendară în istoria militară scoțiană.
