Dudu Velicu, teolog ortodox și fost secretar personal al Patriarhului Miron Cristea, a ținut un jurnal din care putem afla zbaterile de la vârful Bisericii Ortodoxe Române după instaurarea comunismului în 1945. Iată ce consemna Dudu Velicu despre moartea Patriarhului Nicodim și luptele pentru putere care au urmat:
Între timp vine lângă noi Comisia de pecetluire.
Gafton, râzând, se adresează celor din comisie, spunându-le să nu aplice cumva şi pe valiza lui. Preotul Alex. Ionescu îi răspunde, râzând de asemenea: “Aş pune sigiliul, Prea Sfinţite, însă numai pe ghetele acelea frumoase.” “Cu gumilastic”, adaugă preotul Gh. Vintilescu, inoportun ca întotdeauna.
Râs în toată regula, cu înclinări clericale pe spate, ca la un banchet pe care l-ar fi dat decedatul.
Pentru mâine, este aşteptat să sosească în capitală Mitropolitul Justinian Marina al Moldovei, care, în ordine canonică, este locţiitor de Patriarh.
Cât despre ultima dorinţă a Patriarhului, nu s-a putut afla nimic, deşi se întrebau unii clerici între ei.
Se crede că va fi înmormântat în Catedrala patriarhală, dacă nu la Mănăstirea Cernica, deşi ciracii ţin, cu orice preţ, să fie dus la Mănăstirea Neamţ.
În această privinţă a fost întrebat arhimandritul Melchisedec Dimitriu, telefonic, la Mănăstirea Neamţ, unde este stareţ, însă a răspuns că nu ştie nimic.
Boala Patriarhului: pneumonie din cauza răcelii contractate săptămâna trecută, când a fost plimbat la Mănăstirea Cernica.
Sâmbătă, 28 februarie 1948
Moartea Patriarhului Nicodim a avut un ecou aproape şters complet [sic!] în presă. Grigore Spiru a prezentat chiar materialul necesar redacţiilor de ziare, dar a fost refuzat. Tăcerea presei îşi are, desigur, explicaţia ei.
Cenuşă a fost propus membru în comisia pentru inventarierea lucrurilor Patriarhului Nicodim, însă s-a opus arhiereul Pavel Şerpe, alături de preotul Gh. Maxim.
Comisia a găsit până acum, din lucrurile Patriarhului decedat, câteva perechi de cămăşi şi indispensabili, şi acestea murdare şi aruncate.
