Vineri, 27 februarie 1948 – Moartea Patriarhului Nicodim Munteanu
S-a încheiat al doilea capitol patriarhal! Azi, vineri, 27. II. 19487, la orele 17.45, a murit Patriarhul Nicodim.
Procurorul şi medicul legist au constatat şi consemnat decesul.
Îmbrăcat în odăjdii absolut noi şi-n fir de aur, cu mitră în cap, cârjă alături, în picioare cu papuci turceşti, cusuţi de asemenea cu fir de aur, a fost aşezat pe două mese aşezate cap în cap, în Sala sinodală a Palatului patriarhal.
S-a procedat apoi la sigilarea apartamentului Patriarhului, bibliotecii, pivniţei etc., fiind de faţă comisia formată din:
- arhiereu vicar patriarhal Pavel Şerpe;
- preot Gheorghe Maxim, consilier referent la Secţia economică;
- preot C. Coman, consilier referent la Secţia economică;
- preot Alex. Ionescu, consilier referent la Secţia administrativă;
- preot C. Cosma, consilier referent la Secţia administrativă;
- preot Vasile Ştefan, de la Consiliul Central Bisericesc;
- preot C. Dincescu, membru al Administraţiei eparhiale, Secţia economică;
- preot Grigore Cernăianu, membru al Administraţiei eparhiale, Secţia economică etc.
Biblioteca şi pivniţa au fost sigilate –
am văzut eu – numai de arhimandritul Ilarion Bălăiţă, şeful fabricii de lumânări a Arhiepiscopiei, însoţit de un om de serviciu, care ţinea o lumânare.
Sigiliul a fost dat apoi în păstrare unei persoane din Palat. Pe sofaua de lângă telefon şade Episcopul Iosif Gafton, având bufniţele Vasilache în dreapta (arhimandritul Haralambie) şi-n stânga (Vasile). Radu, avocatul, nepotul Patriarhului, stă.
Pentru mâine, la ora 9, Episcopul Iosif Gafton şi arhiereul Pavel Şerpe sunt invitaţi de ministrul Cultelor, Stanciu Stoian, la minister.
Când i s-a făcut cunoscut lui Iosif Gafton, acesta a spus: “Funcţiunea mea a încetat o dată cu închiderea ochilor Patriarhului.” Eu eram de faţă. Intervine însă cineva, spunându-i că poate este chemat pentru a da oarecari referinţe, la care el răspunde: “Aşa, da, merg.”
